Meniul din post poate fi delicios

Acum două zile mi-am adus aminte cum bunica deschidea cămara şi rămânea cu ochii la rafturi. O dată am întrebat-o ce face şi mi-a zis: „Fac mâncare”. M-a intrigat. Cum adică... „mâncare”? N-au bucatele astea un nume? Acum, după atâţia ani, îmi dau seama că avea dreptate. De cum am deschis uşa la cămară, am început să trec în revistă conţinutul borcanelor şi al cutiilor de conserve. Mi-a rămas gândul la borcanul cu castraveţi în saramură. Puşi special fără oţet. Numai buni pentru o salată de boeuf, pentru a fi consumaţi la o friptură şi pentru o mâncare.
Suntem în plin post şi dăm din colţ în colţ, pentru că nu ştim ce să mai gătim. Dar... uite cum din rafturile pline vin ideile cele bune. N-ai nevoie de cărţi de bucate! Doar de frumoase amintiri! Mâncarea de castraveţi muraţi este una specială, care nu se prepară decât în sezonul rece, şi este ideală chiar şi pentru post. Aşa că am înşfăcat borcanul cu castraveţi şi am scos „de mustăţi” 10 bucăţi. I-am pus în apă călâie, cu felii de cartof, ca să scoată din ei surplusul de sare. Între timp, am tăiat solzi mai grosuţi din trei cepe, am scos din borcan patru roşii curăţate de piele, şi am pus la fiert apă pentru paste, din cele scurte, fără ou, sub formă de sfredele – doar o cană, pentru că doar pe ele le mai aveam. De, lenea e cucoană mare! Cu ocazia asta mi-am luat angajamentul să fac nişte paste, ca să nu mai ajung la cele din comerţ, ca acum.
Din frigider am scos un morcov, o căpăţână de usturoi, o legătură de mărar verde şi una de pătrunjel. M-am năpustit asupra morcovului, pe care l-am curăţat şi l-am ras. Am pus în trei linguri de ulei, ceapa şi morcovul ras, cu un praf de sare şi o jumătate de cană de apă, ca să se înăbuşe bine. Am curăţat patru căţei mari de usturoi şi i-am stri­vit. Când s-au înmuiat şi au început să miroasă ameţitor, am scurs castraveţii şi i-am tăiat rondele mai subţiri de o jumătate de centimetru. Le-am undit iar în apă, le-am scurs şi le-am pus peste ceapă.
Am adăugat o cană cu apă, am amestecat bine şi am lăsat la foc mic, pentru 20 de minute. Între timp am tocat roşiile, şi verdeaţa. S-au fiert şi pastele, le-am scurs şi le-am undit în apă rece, apoi le-am lăsat la cald.
Când am constatat că rondelele de castraveţi erau pătrunse şi mirosul mâncării căpătase iz deosebit, am adăugat roşiile şi usturoiul pisat, am mai pus o cană cu apă fierbinte, apoi le-am dat la cuptorul încins, cu foc potrivit pentru 10 minute. La scurt timp, din cuptor năvălea în bucătărie un miros nou, pe lângă cel de usturoi, miros aţâţător. Am scos cratiţa, am adăugat pastele, verdeaţa tocată mărunt, piper, încă o jumătate de cană de apă fierbinte, am dres de sare şi am pus iar la cuptor pentru 15 minute. Când am scos cratiţa, aveam o minunată mâncare de castraveţi muraţi, fără carne, doar cu paste, cu un gust delicios şi un aspect pe măsură.
Nici n-am apucat să o pun pe aragaz că şi intră Paula care, de la uşă, începe să inspire adânc plescăind. „Tanti, miroase bestial, ce-ai făcut?” „Mâncare se castraveţi muraţi, de post”, îi zic repede. „Grozav, grozav”, zice deasupra cratiţei. „Tanti, eu am venit ca să mă ajuţi să pregătesc nişte legume la cuptor. Se lăuda una în autobuz, la telefon, că a făcut ea ceva de nu se mai poate şi a mâncat tot neamul ei de nu i-a mai rămas nici urmă. Îmi venea să o strâng de gât de poftă ce-mi era.” „Lasă, dragă, că te învăţ, dar mai întâi să mâncăm din minunea asta de mâncare de castraveţi. Bem şi o ţuică bună, că merge tocmai bine, apoi mâncăm şi nişte mere coapte cu gem de ghimber, din ăla care-ţi face somnul dulce”, îi mai zic ademenind-o. Aş! Nici vorbă! Zor nevoie mare legume la cuptor!
„Tantiii, te rooog, vreau legume la cuptor!” „Bine dragă, dar ai tot ce trebuie?”, o întreb doar-doar oi găsi ceva care să-i amâne ideea. A ţâşnit pe uşă şi, până să pun eu tacâmurile şi farfuriile, a şi adus o sacoşă cu legume proaspete şi sticla cu ulei de măsline pe care i-o făcusem cadou de mărţişor. După ce am inspectat totul, le-am pus pe dulap în aşteptare şi i-am zis că „lucrăm”, mai târziu, după ce mâncăm şi ne răsfăţăm cu mere coapte şi o cafea. A fost foarte încântată, am mâncat şi apoi am lucrat împreună la reţeta râvnită cu atâta ardoare, care poate fi preparată şi de post, fără unt.



Legume la cuptor (de post şi de dulce)
Ingrediente: 10 pălării de ciupercuţe, un ardei gras roşu şi unul verde, 3 roşii, 3 cepe, 2 dovlecei, o ţelină mică şi 3 morcovi, 4 linguri de ulei de măsline, (puţin unt), sare, piper. Pentru ornat: 4 cartofi, (un ou când nu este în post) 2 linguri ulei de măsline (unt), sare.
Preparare: încinge cuptorul şi într-o tavă emailată, toarnă uleiul de măsline, apoi montează ciupercuţele şi pune în fiecare câte un strop de ulei (sau „o unghie” de unt) şi un praf de sare, adaugă rondele de morcov, de dovlecel, de ţelină, fideluţe de ceapă şi bucăţele rupte de ardei. Montează feliuţe rotunde de roşii, pudrează cu un praf sare şi de piper. Acoperă cu staniol şi dă la cuptor 30 minute. Pune la fiert cartofii curăţaţi şi tăiaţi bucăţele, cu un praf de sare. Când s-au fiert, scurge bine apa, adaugă uleiul (untul), zdrobeşte-i bine, (adaugă oul), bate bine cu o furculiţă până obţii un piure spumos şi drege de sare. Mai bate puţin şi lasă la cald, până la servire.
Scoate tava, înlătură sta­niolul şi bagă la cuptor 15 minute pentru rumenit. Serveşte legumele pe platouri unde montezi şi grămăjoare din piure, (alături de carnea pre­parată când nu este post!). Asortează cu salată de sfeclă roşie, salată verde sau de varză crudă.