Supă de răţoi leşesc

Oricăt de cald ar fi, tot trebuie să mănănci ceva consistent, şi dacă acest ceva este lichid este mult mai bine. Dacă ai norocul meu să ajungi undeva la ţară, adică la nişte neamuri care nu fac o tragedie din tăierea unei păsări, poţi să consideri sfărşitul de săptămănă, sau o parte a concediului, cu adevărat reuşit. Căt despre măncare... lapte dulce cald, abia muls, lapte bătut, brănză proaspătă, de cu o zi inainte, ouţe de la căteva găini şi atăt, pentru că găştele, raţele şi curcile erau cloşti, precum şi o mare parte dintre găini.

Schimbare de decor

Intrucăt se cam inmulţiseră masculii păsăreşti, care se băteau ca in ringuri, s-a hotărăt diminuarea numărului de adversari. S-a stabilit că... cei mai răi şi mai bătăioşi erau cei patru răţoi leşeşti, adică din cei care nu măcăne, dar ciupesc şi te fugăresc de căte ori au ocazia. Deci, unul trebuia să cadă pradă hotărării unanime, modificănd decorul la răţoime. Nici nu m-am dezmeticit bine şi m-am trezit cu un răţoi lipsit de cap, pe care cineva l-a curăţat, dar tranşatul şi pregătitul căruia mi-au revenit. Am hotărăt să facem o supă cu tăiţei, căt se poate de creţi şi alunecători, iar pulpele şi pieptul - pe cartofi la cuptor, marca Tanţa! Totul se poate mănca in fază călduţă!
Cap, găt, măruntaie, spinare tranşată, pulpele şi pieptul tăiat in bucăţi potrivite au fost puse laolaltă in ceaunul de ciorbă, pentru fiert, pe pirostriile incinse de focul pregătit in curte. Intre timp am curăţat cartofii, ceapa, morcovul, verdeaţa şi, spre uimirea mea, răţoiul din supă a fiert, dovedindu-şi frăgezimea. Am scos bucăţile de piept şi pulpele. Tanţa a pregătit, dintr-un ou şi făină, o foaie de aluat din care a făcut tăiţei subţirei. Am pus zarzavaturile, am luat iar spuma şi, cănd s-au fiert, am pus tăiţeii, iar după zece minute am adăugat pătrunjelul. Gata, supa sticlea in soare cu bobiţele de grăsime de răţoi adevărat şi mirosea de te lua ameţeala. Am dat-o la răcit şi m-am năpustit asupra cuptorului de la aragaz, in care am pus cartofii pregătiţi de Tanţa. După o jumătate de oră am aşezat peste cartofi şi bucăţile de piept şi pulpele, pentru rumeneală. Am pregătit mujdeiul şi am rămas in aşteptare preţ de altă jumătate de oră, timp in care am schimbat ceva apă la păsări, constatănd că schimbarea de decor adusese un calm mohorăt in răndul aripatelor ciupicioase, semn că tartorul fusese anihilat.
Am constatat că timpul de masă s-a apropiat vertiginos după apariţia mesenilor, care se spălau şi se trăgeau aproape de masă, unii indrăznind chiar să ceară ceva ţuiculiţă de corcoduşă, d'aia de face mărgeluţe cănd o torni in pahar. Păi, după ce cari mulţime de porumboi şi alte ierburi, cureţi grajdul şi repari una-alta prin bătătura căt un depou de tramvaie, nu meriţi şi tu o recunoaştere a efortului şi priceperii?! Şi dacă mai primeşti o supă de răţoi călduţă, nişte cartofi ţărăneşti cu pulpe de răţoi şi mujdei stins cu vinişor roze, rece şi săritor din pahar, poţi să spui că n-ai trăit degeaba!

Cine a zis ca nu se poate manca dulce?

Bunatatile facute de gospodinele satului buzoian reduc la minimum frustrarile culinare ale postului.
Am ajuns la tara de cateva zile si tocmai in perioada postului. E drept ca nu pot sa spun ca mor de foame si nici n-am mancat aceleasi bucate mai multe zile la rand, dar, dupa ciorba de varza si zarzavat, dupa varza cu rosii si ceapa, dupa tocanita de cartofi taiati in patru, cu multa ceapa si bulion, parca as fi vrut ceva dulce. Mi-am facut curaj si i-am zis verisoarei Tanta ca tare as vrea sa faca niste gogosi asa cum stie ea, dar... de post! "Da, facem si gogosi de post!", a zis ea si a disparut zambind. Mi-am adus aminte de ce zambea.

RASFAT

Cu cinci luni in urma am trecut pe la ea la sfarsit de saptamana, in doua zile ne-a rasfatat cu tot felul de bunatati. In sambata aia, patru oameni in toata firea, la taclale, cu ceva tuica si vin am dovedit un lighean plin cu gogosi! Un lighean! Dar cine nu stie cum sunt gogosile Tantei e normal sa se minuneze. De-aia zambea Tanta. Stie ea ce stie. Nici n-am scapat bine de amintirea vechilor gogosi, ca Tanta s-a si infiintat carand un lighean mare, in care pusese o punga cu zahar, o sticla cu ulei si cele ce-i mai trebuia pentru gogosi.

SURPRIZA

A pus totul in ordine, asa cum obisnuieste ea, si a inceput. Ea executa, explica, arata. Eu, atenta, urmaream fiecare miscare si bagam la cap, turnam lichidul atunci cand imi spunea ea, ca sa fac si eu gogosi (zise si "minciuni") cu alta ocazie. Abia acum, cand framantatul s-a terminat si a dat coca la crescut, am simtit un miros ciudat, cunoscut, dar neintalnit din copilarie. Credeam ca ma insel. Intreb a ce miroase si Tanta, mustacind, imi zise: "Parca spuneai ca-ti place gutuia intr-un fel". Nu-mi venea sa cred! Tanta, ca de fiecare data, imi facea o surpriza minunata! Am inspirat adanc, sa-mi patrunda in toti porii mirosul acela divin de gutuie coapta, miros pe care nu-l mai intalnisem din copilarie. Dar gustul... Ce minune! Cu miere, cu sirop de zahar, e o delicatesa! Dar alaturi de gogosi... o vorba buna, un suflet curat, o Tanta cu maini vrajite!

Gogosi de post

Ingrediente: 500 g faina, un pachetel si jumatate cu drojdie de bere, doua cani cu zahar, o cana cu ulei, aproape un litru de apa calda, vanilie, sare, coaja rasa de lamaie, doua lingurite cu scortisoara.
Preparare: Mai intai preparam maiaua din drojdie amestecata cu doua linguri cu apa calda, doua lingurite cu zahar si o lingura cu faina. Se amesteca bine si se lasa la crescut. In alt vas se pun uleiul, apa calda, zaharul, coaja de lamaie, sare, scortisoara si se amesteca pana se dizolva zaharul. Intr-un alt vas, in care framantam, punem faina, maiaua si amestecam turnand si apa cu ulei. Se framanta bine si se lasa la crescut, la cald. Cand s-a dublat in volum, se intinde o foaie din care se decupeaza cu un pahar rondele. Le mai lasam sa creasca cel putin un sfert de ora, apoi le punem in ulei incins, intr-o cratita la prajit. Le scoatem rumene si le pudram cu zahar si scortisoara sau cu sirop din dulceata.

De Ignat, tot Tanta

Munca in echipa face minuni. La tara, obiceiurile pastrate din batrani dau satisfactii vietii si inalta sufletele de Sarbatori. Probleme cu taiatul porcului de Ignat! Deh, nu toti suntem priceputi! Dar... avem neamuri pricepute,... alde varul Vasile si Tanta, sotia lui... Sa nu ma intrebati ce-am facut si cum m-am descurcat, pana la pomana porcului si nici pe Tanta sa n-o intrebati!

Povesti adevarate

Acum o sa ma afirm cu adevarat. Vasile, imi puse, intr-un lighenas, cateva halci de carne si vreo doua fasii de grasime, sa pregatesc pomana porcului. Dupa ce am dat un rand de tuici, la cei patru lucratori la porc, m-am intersectat cu Tanta care mi-a sterpelit lighenasul. "Vino sa punem la foc astea si sa facem o mamaliga!", m-a indemnat ea. La treaba! Mi-am zis. Pe soba, era deja un tuci in care clocotea apa cu sare si malai pentru mamaliga! Pe aragaz pusese un alt tuci in care a trebuit sa tai grasimea si s-o topesc, apoi am taiat bucati din carne. Sfaraia si mirosea de te tulbura la metabolism! Mamaliga fierbea si trebuia amestecata. Ma mobilizez si realizez cateva rotocoale in tuciul care se misca amenintator spre varsare. Dar, Tanta, prinde la timp tuciul si insfaca facaletul. Doamne, de unde are atata forta mana asta de muiere? Toarna peste carne o cana cu vin rosu, si-mi pune in brate o strachina cu trei capatani de usturoi. Sa-l curat si sa-l pisez! Dinspre locul unde porcul devenise de nerecunoscut se auzeau glasuri. Tanta aparu si rasturna mamaliga pe un blat din lemn, in mijlocul mesei.

Hai la masa!

Acum si carnea era gata. Baietii, toti patru, au venit sa se spele. Si, cu pofta de mancare si mandria lucrului bine facut, amenintau bucataria. "Gata, la masa!", zice Tanta. Ne-am asezat fiecare cum a gasit loc. Tot ea a pus la fiecare in farfurie un polonic de carne si sos, a turnat mujdeiul, a pus langa mamaliga ardei iuti si un castron urias de salata de ghebe galbioare in otet, ulei si mujdei! "Surpriza, draga!", zise ea. M-a dat gata! "Hai, luati de mancati ca... sunteti cam palizi!", ii indemna Vasile, in gluma, pe barbatii rumeni in obraji de munca si, de... tuici. Mainile inhatau grabite, bulgari galbeni de mamaliga si, inmuiau in sosul cald, minunat mirositor. Gurile mestecau de zor bucatile de carne frageda, adaugate si urechiusele ghebelor intepatoare la limba, stinse, din cand in cand, cu cate un gat de vin. Tanta avea grija ca nimeni sa nu intinda mana degeaba. Chipurile au capatat ceva destindere, si ceva broboane de istovitoare munca pla-cuta. Doamne, daca toata munca din ziua de Ignat s-ar reduce la masa asta, ar fi una dintre cele mai placute zile din viata mea!

Pomana porcului

Ingrediente: carne de la gatul porcului, cateva bucati si de la fasonatul pulpelor; cui ii place si o bucatica de ficat; grasime; un pahar cu vin; mujdei de usturoi, piper macinat.
Preparare: Pune, intr-un vas ales dupa cantitatea de carne pe care o prajesti, grasimea taiata bucatele, pentru ca sa lase untura. Cand grasimea s-a injumatatit ca marime, pune carnea taiata bucati, nu prea mici, si lasa la prajit. Cand carnea e aproape gata, toarna vinul, da cateva clocote si pune acum mujdeiul si piperul. Trage dupa foc si serveste fiebinte, cu mamaliga si muraturi, ciuperci murate, castraveciori, ardei iuti etc. Stinge cu vin!

Ciorba de burta

Bunica zicea: "Pentru ciorba de burta ai nevoie de linistea sufleteasca si de talentul ce-ti trebuie si la cozonac. Ea starneste si imbata simturile"
Pentru a iesi din monotonie, trebuie sa fac din cand in cand un preparat deosebit, chiar daca acesta este mai greu de gatit, adica necesita un timp mai lung de preparare. Dar satisfactia este pe masura.

Cum o preparam?

Am sa fac ciorba de burta! Am cumparat doua kilograme de burta, gata curatata, de la magazin si... un os mare de vita, spart in doua, ca sa-i dea gust bun "sita". Le-am spalat, am portionat in bucatele burta si le-am pus la fiert cu osul, boabele de piper si o foaie de dafin intr-o oala de 10 litri. Cand a inceput sa clocoteasca, am potrivit focul si am scos spuma. Dupa o ora am controlat daca s-a fiert burta, am scos maduva de la os, am pus o lingura de delikat, am adaugat un litru de apa fierbinte si am mai lasat-o sa fiarba. A mai fiert inca trei sferturi de ora. Am scos bucatile de os si de burta, apoi am lasat lichidul sa se limpezeasca si sa se racoreasca pentru o jumatate de ora. Am pus un castron cu zeama, separat, la racit. Am asezat bucatile de burta in alta oala de opt litri si am strecurat cu grija zeama peste ele. Am amestecat si dres de sare. La o oala in care ai aproape sapte litri de ciorba, pui amestecul miraculos intr-un castron, bati bine patru oua peste care torni, cate putin, un borcan de 800 g smantana groasa, pana cand se omogenizeaza bine. Cu un polonic am luat din zeama racorita, din castronul pus deoparte si le-am amestecat. Sosul obtinut si restul de zeama racita le-am turnat, amestecand mereu, in oala mare. Am strivit cu furculita trei catei de usturoi, i-am pus in strecuratoare si am turnat peste ei, in oala, o jumatate de pahar cu otet. Am potrivit de sare. Ei bine, daca-mi place, e buna, daca nu, mai adaug sare sau otet! Ah, ce divin miroase!

Cum o mancam?

Daaa, acum e ora la care vin acasa barbatii familiei cu foamea in gat cat haul "Marianelor"! Dau fuga si pun masa, de data asta pentru cinci barbati, ca... s-au anuntat ceva prieteni. Nici n-am terminat de pus farfuriile si sarea, ca au si intrat. Trei cat muntii, ai mei, si prietenii, doi... pirpirii, bietii de ei! Dupa spalat si alte alea, au navalit in sufragerie. Musinau mirosul imbietor, dar se tineau tare. Am dat un rand de tuici (tuica ce face margele, de la Tanta) in paharute mici, doar de-o gura, numai cat sa le gadile gatlejul si sa-i starneasca la stomac... I-am auzit plescaind. Am pus pe masa painea, un castronel cu otet ca sa-i imboldeasca la miros, unul mititel cu ardei iute uscat, zdrobit in solzisori sangerii si unul cu ceva smantana, pentru cei mai dulcegi. Ochii lunecau nelinistiti de la un castronel la altul si buzele ba se strangeau, ba se largeau in zambete.
Am adus fara sa astept indemnuri o strachina mare, plina cu ciorba alba, laptoasa, aburinda. Si am dat repede inca un rand de tuici, ca sa le abat elanul de la strachina. Aburii albiciosi le gadilau narile cu mirosurile amestecate. Bucatelele fildesii de burta se iteau in mijlocul strachinii si solzisorii de ardei, pe care i-am pus dupa ce am umplut-o, scanteiau sangerii deasupra, facand stomacurile sa salte zglobii. Hai, luati!, i-am indemnat si-am bagat in functiune polonicul, umpland pe rand farfuriile cascate a mare pofta. S-a auzit un rasuflat usurat. Aburii umbreau mustatile si obrajii tinerei. Preocupati, hapaiau de zor, de parca era ultimul lucru pe care trebuia sa-l faca. Hm, acum nici nu ma astept sa aud ceva, dar, lasa, ca... vine el al doilea rand... Vi se inmoaie voua spinarile, acum incordate ca la arcasi! Si a venit! Farfuriile s-au golit rapid si unii ochi s-au indreptat catre mine! Spinarile s-au mai inmuiat, obrajii s-au inrosit si au aparut chiar zambete.

Au dat de gust

Eeee, mai vreti?! Treaba voastra! Si le-am mai pus un rand. Da, abia acum i-au aflat gustul! Acum striveau lichidul de cerul gurii si limba dadea de simturi precum degustatorul de vinuri rare. Acum ii descopereau dulceata si grosimea smantanii, intepatura si mirosul usor al otetului, ciupitura ardeiului, lunecusul oului, damful fin al dafinului si... da, mai era ceva ce le era greu de inteles... Da, talentul lui Burdoi, pe care numai mie mi l-a lasat! Oare sa fie ceva... usturoi? Parca..., dar e prea fin, prea putin, prea... Una peste alta, bucatelele de burta, bine fierte si scaldate in zeama laptoasa cu miros unic, i-au pus la cale de-au terminat ditamai strachinoiul. Acum, mai domoliti, s-or uita mai cu atentie si la snitelul cu cartofi fierti, opariti cu unt sfaraitor, inverziti de patrunjel si aromati acrisor de gogosari rosii, scanteietori si grosi in carne. Si... de nu le-o place, maine mama... alta face!

Sfaturi

Pentru ciorba de burta nu-ti trebuie decat burta, un os de vita cu sita, smantana, otet, sare si ou. Totul este dupa cantitatea de ciorba pe care vrei s-o faci. Adaptezi din mers, dupa gustul tau! Asa cum iti place, asa e buna! Daca vrei, ii pui usturoi, mai mult otet, ardei iute. Multi amatori de ciorba de burta prefera muraturi.

Ardeiul iute

Este un alt condiment despre care se stie inca din vechime. El a fost si este folosit in diferite moduri, de la forma naturala pana la cei murati, uscati si sfaramati, transformati in pudra si in celebra pasta de ardei iuti. Este o planta ce se cultiva usor. Pentru a-l avea oricand, multi iubitori de ardei iute il cultiva in ghivece, unii facand o pasiune pentru diversitatea aspectului acestei plante.

Usturoiul

Usturoiul este un condiment des uzitat in preparatele culinare. Este folosit inca din cele mai vechi timpuri in alimentatie si se cultiva aproape pe toate continentele. Are proprietati terapeutice spectaculoase in diferite tratamente ale unor boli parazitare. Se foloseste curatat, intreg, zdrobit, sub forma de creme, in amestecuri, murat sau ca atare. Verde, usturoiul da savoare salatelor de primavara.

Poveste de poveste

A fost odata o femeie, asa... ca mine, ca tine, ca voi, care era nevoita sa gateasca. "Mare scofala!", veti zice, numai ca biata femeie era disperata din cauza asta. Toata mancarea pe care o facea nu ajungea niciodata sa fie mancata de doua ori! Toata, da' toata se manca atunci cand ea o punea la masa, chiar daca ar fi ajuns sa sature de doua ori mai multi meseni decat avea ea in casa. Cei trei barbati din casa ei, sotul si cei doi baieti, prapadeau orice mancare punea pe masa biata femeie cat ai zice "peste!". Si mereu ii reprosau ca... face mancarea atat de buna, incat nu se pot satura! Disperarea pusese stapanire pe femeie, de ajunsese sa nu mai doarma noaptea, gandindu-se ce si cum sa mai gateasca, sa-i multumeasca pe mancai.

Zarva in camara

Intr-o noapte, cam pe la doua-doua si jumatate, cum sta ea asa, cu ochii-n tavan si mintea aiurea, i se paru ca aude un zgomot in bucatarie. Se duse in cercetare, crezand ca-i vreun mancau care-si mai cauta cate ceva si... sa-i dea o mana de ajutor, pentru ca somn tot n-avea. In bucatarie... intuneric si liniste. Nu se vedea tipenie de om! Astepta cu urechea ciulita si... nimic! Dadu sa se intoarca in camera si parca auzi fosnet usurel si... voci in camara! "Hm!, baietii astia si la varsta pe care o au se tin de bazaconii", gandi femeia. Se duse intins la camara. Deschise usa si... nimic! Intuneric si liniste. Aprinse lumina, cerceta in jur, cu gand sa gaseasca pe cineva ascuns acolo si... nimic! Nici urma... Ramasese cu ochii la rafturi, dezamagita si, cu gandul c-a luat-o razna de suparare, dadu sa stinga lumina.

Uimire mare

Deodata... auzi o voce groasa: "Draga, nu mai fi asa de suparata!". Femeia tresari speriata si se uita in sus, spre locul de unde auzise glasul. Nu era nimeni, doar un borcan de opt litri, plin cu castraveti murati! "Doamne, fereste! Cum poate un borcan sa vorbeasca?!", zise femeia incetisor. "Pentru tine, toate avem glas!", se auzira alte voci mai subtirele si mai grosute. Ramasa stana de piatra, mama mancailor astepta ceva timp ca sa-si revina, crezand ca de data asta chiar a luat-o razna. O podidi plansul si, cu ochii-n lacrimi, se uita la rafturi. "Femeie, nu plange, suntem creatiile tale, noi te vom ajuta, numai sa vrei! Tu te-ai straduit sa ne dai viata, la timpul potrivit, noi iti vom fi de folos la nevoie!", zise borcanul cu voce groasa. "In loc sa fii mandra ca gatesti atat de bine si bucatele tale nu zac prin oale, pentru ca nu se apropie nimeni de ele, tu te superi?!", o dojeni acum o funie de usturoi. "Ddda..., numai ca eu nu stiu ce sa mai gatesc?!", zise femeia, cu vocea sugrumata.

Ajutor nesperat

"Te vom ajuta noi! De cate ori ai probleme, vii aici si ne sfatuim! Conditia este sa nu spui la nimeni!", zise borcanul. "Sa fie secretul nostru!", sarira cu glasurile si boabele de fasole. "Da, dar acum ce sa fac?", intreba ea ciupindu-se, asa, de convingere, ca ce va auzi e aievea. "Pai..., eu zic... sa faci o mancarica de castraveti murati, de la mine!", glasui borcanul. "Cu carnita de porc, pusa in unturica, de la mine!", sari cu gura o oala mare, din lut ars, pe care femeia o primise in dar de la verisoara Tanta. "Venim si noi!", se auzi dinspre cepe si sticlele cu suc de rosii. Fruntea femeii se mai descreti si gasi ca e foarte bine sa faca mancarica de castraveti. Si... parca a capatat ceva curaj si... i-a revenit elanul. Dadu sa plece si mai arunca o privire catre rafturi. "Da' ce se intampla acum nu e un lucru normal!", mai indrazni ea. "Sigur, ai dreptate, te ajutam dintr-o poveste de... poveste!", ii raspunse un borcanel cu ochisori negri de masline.

MANCARE DE CASTRAVETI MURATI

Ingrediente: 10 castraveti murati potriviti, 500 g carne de porc, doua cepe mari, 500 ml suc de rosii, o jumatate de pahar de ulei, sare, piper, marar, patrunjel verde, 5 catei de usturoi.
Preparare: Tai castravetii in feliute rotunde de 0,5 cm si ii pui pana a doua zi in apa rece. Ii scoti intr-o strecuratoare. Speli carnea, o scurgi, o portionezi si o pui la prajit 15 minute. In cratita cu ulei adaugi apoi cepele tocate marunt si le lasi la inabusit, cu un praf de sare, alte 15 minute. Adaugi apa fierbinte cat sa acoperi carnea si lasi la fiert. Cand carnea e aproape fiarta, adaugi castravetii scursi si sucul de rosii, eventual adaugi putina apa fiarta cat sa acopere castravetii. Dai la cuptor, la foc potrivit, pentru 20 de minute si pui piper, usturoi pisat, patrunjel si marar. Dupa alte cinci minute scoti si dregi cu sare.

Sfaturi

Alegeti castraveti in saramura. Nu-i folositi pe cei moi, se vor flescai! Nu-i stoarceti si nu amestecati prea energic. Miezul castravetilor s-ar putea sa iasa. Sosul trebuie sa fie dulceag, in contrast cu gustul acrisor-sarat al castravetilor. Mancarea e mai gustoasa a doua zi, cand si-au lasat castravetii din acreala. E buna cu ardei iute si mamaliguta. Merge si un vin rosu.

Simfonie in rosu si alb

Am plecat dimineata ca sa ajung pana-n ora pranzului la tara, la Tanta, verisoara si prietena mea de suflet. Pentru mine, aceste vizite erau o reincarcare, o imbogatire, o implinire a fiintei. De fiecare data aflam ceva inedit, invatam ceva nou, imi puneam langa inima ceva drag. Prin geamul masinii, in ninsoarea de afara tremura nerabdarea mea si campul alb parea ca scoate aburi in rafalele vantului. Pe la 12:00 am ajuns. Am intrat si m-am bucurat ca Mona, cateaua, m-a latrat scurt si s-a varat in cotet. Prin curte era o liniste ciudata, de iarna la sat. M-am furisat in tinda din fata bucatariei, s-o surprind pe Tanta si s-o sperii. Era liniste in bucatarie si m-a izbit un miros... minunat! Mai precis, mai multe mirosuri! Ma apropii de geam si trag cu ochiul.

Tablou

In bucataria scunda, cu tavan din lemn vopsit intr-o nuanta de maro, langa fereastra ce dadea catre ulita din spatele casei, pe pat era Tanta. Cu fata intoarsa putin, cerceta din privirie fulgii de afara ce zburau in toate partile. Aceeasi Tanta, putinica la trup, dar cu forta de barbat, sedea pe marginea patului, cu mainile in poala cu sortulet alb, pus peste capotelul de diftina rosu-visiniu cu floricele roz. Basmaluta veche, grena, era legata in acelasi nod, la spate, si lasa sa se vada cateva fire castanii si albe pe la tample. Ma astepta... cu masa pusa, cu gandul dus, intr-o absenta ciudata, cu mainile, pe care le stiam neobosite, lasate in poala intr-o relaxare si neputinta pe care nu le cunoscusem inca. Aproape de pat era pusa masa pe care Tanta asternuse o fata de masa din in, cu model brodat. Aici era blatul cu mamaliga, tocatorul pe care se afla o tava alba, in care se ascundea sub aburi o tocanita de ceapa cu cartofi alburii care se iteau din sosul rosu, specialitatea casei, si intr-o farfurie intinsa, doi gogosari acri, rosii-sangerii, plini cu miez "alb-coala" de ridichi negre. Nu stiam ce sa fac!... Sa bat in geam, sa stric tabloul?... Sau sa mai stau, sa ma patrund de imagine, de mirosuri si de liniste? Ori sa curm melancolia si asteptarea Tantei? Un gest hotarator l-a facut pisica, ce s-a atins usurel de bocancii mei si apoi s-a prelins pe pragul bucatariei cu un mieunat alintat. Tanta a tresarit si a capatat deodata vioiciunea pe care i-o cunosteam. M-a zarit pe geam si mi-a deschis larg usa: "Intra, te asteptam!". Si... am intrat, m-am descaltat si m-am dezbracat, m-am asezat pe pat. Tanta a impins masa pana in dreptul meu, varandu-mi pana sub nas tava cu tocanita. "Iti pun?" Hm, intrebare de control, la care nu astepta raspuns... ne cunosteam atat de bine...
Desfatare Cu tocanita si bulgari aurii de mamaliga in farfurie, am tras intre noi gogosarii ce-si cascau guritele pline de pufoasele firicele lungi, albe, de ridiche. Inspiram cu nesat... sa ma patrund de miresme cunoscute, indelung lipsite, dorite si neavute, rascolitoare de amintiri si de dorinte de viitor. Parca o simfonie suava se raspandea-n surdina o data cu aburii minunat mirositori, ce pluteau usurel spre tavan. Mancam si auzeam infundat ultimele noutati din zona, pe care Tanta mi le punea la dispozitie. "Bea-ti vinul, sa facem si-o cafea!" si turna in pahare. Stingator de iuteala de piper si alungator de fidelute de ceapa dulce muiata-n bulion rosu, lunecos, vinul negru, acrisor, gros, prapadea si gustul dulce-intepator al gogosarului si colora violet dintii, de-ti puneai mintea sa-l plimbi prin gura. Vin vartos ce punea sangele in miscare si dadea rost mancarii. Pana mi-am desfatat sufletul cu paharul de vin, Tanta a si pus pe masa cescutele de cafea. Turna de sus cafeaua direct in mijlocul cestii, ca-ntr-un ritual. Aburul inmiresmat al cafelei schimba atmosfera si-mi aduse aminte ca trebuie sa plec. O tristete grea imi dadea tarcoale, dar nu doream sa stric aceste momente unice. Fac parte din comoara sufletului meu! Ne-am despartit la poarta. Fiecare se intorcea la treburile ei. Momentele fericite sunt atat de scurte...

Imagini vizuale

Cu ochii pe fereastra, in inserarea ce se lasa tot mai repede, dincolo de fulgii de nea, ce alergau vijeliosi pe langa geam, imi aparea ca un tablou imaginea Tantei ce privea spre nicaieri, pe fereastra, fata de masa alba, tava cu tocanita rosie, gogosarii sangerii cu gurite albe, vinul negru-albastriu, mamaliga aurie, cafeaua neagra-aurie... si... mai mult decat orice, mainile Tantei, uitate in odihna sortului... Mainile Tantei... Oare ce pictor ar fi redat si ce maestru ar fi putut compune mai bine ca Tanta aceasta... "Simfonie in rosu si alb?!"

Tocanita de ceapa si cartofi cu gogosari umpluti cu ridiche neagra

Ingrediente: un kg ceapa, o jumatate de pahar de ulei, 6 cartofi mari, 4 linguri de pasta de rosii, sare, piper, cimbru, usturoi, patrunjel verde.
Preparare: Ceapa se curata, se spala, se taie fideluta. Se incinge ulei intr-o cratita si se inabusa ceapa cu un praf de sare. Cand devine sticloasa, se varsa intr-o tava de friptura. Cartofii se curata, se spala si se taie in sferturi, pe lung. Se adauga cimbru, piper si apa fierbinte cat sa acopere ceapa. Se da tava la cuptor, la o temperatura potrivita, pentru 15 minute. Se amesteca, se pune apa daca a scazut la mai putin de jumatate, apoi se adauga pasta de rosii diluata cu putina apa si se drege de sare si piper. Se pune si usturoiul taiat in felii fine. Se lasa in cuptor pana cand scade la jumatate si capata o pojghita fina deasupra. Trebuie sa arate ca un sos potrivit de gros. Se orneaza cu patrunjel verde. Se serveste cu paine sau mamaliguta, cu gogosari (umpluti cu ridiche neagra) sau ca garnitura la pulpe de pui.

Insista, vei gasi mereu o solutie!

Un examen! Cele mai derutante momente din viata mi s-au parut cele in care a trebuit sa pregatesc ceva cu ocazia unei zile speciale.
M i-am facut tot felul de griji atat in privinta sarba-toritilor, cat mai ales a relatiei dintre ce trebuia sa pregatesc si acestia. Acum am un asemenea moment! Parca as da un examen si, la drept vorbind, cred ca asta e. Mi-e frica de mor!!! Trebuie sa capat un ajutor de undeva, altfel n-apuc sa fac ceva! Mda! Telefonul! Il insfac si imi arunc privirile pe lista de "ai casei", dar nu de la inceput asa... in ordinea alfabetica, ci la sfarsit, la... Tanta! Parca in transa am format numarul si-mi raspunde zana mea cea buna. Dupa introducerea de rigoare si expunerea amanuntita a situatiei delicate in care ma aflam, zana imi testeaza mintea, ma ia pe departe sa afle la ce m-am gandit si ii cad in plasa.

UN MENIU

M-am gandit la un crap mare, da' mare rau, pus la cuptor. Sa-l pun pe masa asa... cu tava cu tot, sa inunde narile cu miresmele de Dunare si ale foilor de laur, sa straluceasca masa de auriul pielii, sa inveseleasca gurile cu zeama lamailor, sa se lege cu boabele margaritarelor de orez ca-ntr-un descantec de tiganca facatoare de dragoste. Sa bei la el un vin alb, un pic acriu, da' tare. Sa simti ca poti lua iar viata de la capat. La un cratitoi, abia scos din cuptor, ce imprastie mirosuri de ospat olimpian, cu ardei, cepe, foi de vita, foi de varza, teline, rosii, gulii si radacini de pastarnac, toate umplute cu carne tocata, in sos de rosii, in care s-au contopit cimbru, piper, usturoi si sare pe gust. Puse in farfurii, pe alese, dupa pofta inimii si unse din belsug cu smantana alba si groasa, numai ca sa stinga fierbinteala si sa sporeasca inghititul. La niste racituri din vinete umplute cu solzisori de ceapa, varza, morcov, ardei gras, telina, rosii, mult piper, usturoi si verdeata. La care merge tuica a galbena, cu basicute. M-am gandit la pui umpluti, la fripturi la gratar. M-am gandit la... dar la cate nu m-am gandit!

TORTUL

Tanta ma lasa in bobii mei, asteptand cumintica, harcanind, din cand in cand, ca sa-mi dea de stire ca inca mai e la telefon. Dupa ce-am desertat sacul, Tanta imi zice: "Da'... nu e mai bine sa faci un tort?!". Si... fleosc! Cu un singur bobarnac am cazut brusc in realitate. Nu-mi venea sa cred: cum de nu ma gandisem la asta?! Tanto, pupa-ti-as fruntea ta de taranca desteapta si mainile de magician, ma scosesi din disperare, scurt din glezna, cum zice o prietena de-a mea!! Cu alte cuvinte, bateam campii ca o... drosophila melanogaster (musca betiva) dupa o gura de vin! Am pupat-o pe Tanta si am trecut la actiunea tort. E, acum constat ca am intrat in alt necaz: ce fel de tort trebuie sa fac?
Trebuie sa leg tortul de cei ce trebuie sa-l manance. Sa le placa. Bunica zicea ca trebuie sa ma folosesc de ceva. Pun repede pe masa cam ce mi-ar fi de folos pentru a face un tort. Si... pe un scaun, am gasit! Iau Jurnalul..., intorc o fila si pun deoparte faina, cinci linguri, mai dau o fila, opt oua, a treia, trei linguri de cacao, a patra, opt linguri de zahar pudra, a cincea, trei linguri de rom. Si, uite asa, am facut blatul si l-am pus la copt. Da, dar ce ma fac cu restul, cu... crema! Din care sa fac? Oare i-o placea lui...? Dar lui...? I-o face bine lui...? Si tot dau filele in nehotarare. Nu, acum eu stabilesc! O sa le placa la toti! Macar un pic... Nu cred ca... un tort cu ciocolata va face rau cuiva... daca ar gusta putin,... chiar daca ar avea diabet... Cu ciocolataaaaa!! Si, cu... La multi aaaani!!!

Tort de ciocolata

INGREDIENTE: - pentru blat: cinci linguri de faina; opt linguri de zahar pudra; opt oua; trei linguri de cacao; trei linguri de rom; - pentru crema: 100 g ciocolata menaj; 300 g zahar pudra; 250 g unt; trei oua; 100 g stafide, fructe uscate etc.

PREPARARE: se face un blat cu cacao, tip pandispan si se coace 45 de minute. Dupa ce s-a racit se taie in trei foi, ce se stropesc cu rom. Intr-un vas, pus in bain-marie se freaca ouale cu sase linguri de zahar si, cand creste mult in volum, se adauga ciocolata rasa, frecand pana se leaga crema. Se da la rece. Untul si restul de zahar se freaca, si apoi se amesteca, putin cate putin, in crema de ciocolata. O treime din crema se pastreaza pentru ornare, iar cu restul, amestecat cu stafidele si cu fructele uscate, se umplu foile de blat. Ornezi dupa imaginatie.