Prăzar in documentare

Zor nevoie mare să fac o măncărică de praz. Suntem in post şi mie imi place prazul! Aşa că am pornit la piaţă ca să-mi procur "ceapa laminată" de care aveam nevoie.
Plină de elan şi speranţă, inşfac sacoşa şi pun cap compas piaţa, cu gănd să nu mă abat decăt atunci cănd voi avea kilogramul de praz mult răvnit. Numai că planurile mi-au fost răvăşite de o cunoştinţă care avea acelaşi punct final, dar cu abateri in drum pe la unele librării. E, in cazul ăsta, m-am lăsat deturnată, pentru că mă rodea şi pe mine curiozitatea. Am luat noi la controlat şi puricat patru librării, dar n-a găsit nimic pe plac. Din vorbă-n vorbă, am ajuns la piaţă. Aici, inghesuială mare, oameni grăbiţi, oameni curioşi, oameni care abia se mişcau tărănd după ei cărucioare de piaţă, sacoşe şi chiar saci.

Tablou pieţal

Tarabele pline şi inghesuite işi etalau produsele: castraveciori, sfeclă roşie, ceapă, ardei iute, ardei gras de toate culorile şi mărimile. Vinetele grase inghesuiau căpăţănile de varză, morcovul, pătrunjelul şi păstărnacul ameninţau onduleurile permenente ale capetelor de conopidă, albe ca zăpada. Struguri albi, roze şi negri aranjaţi in grămăjoare concurau pere uriaşe, galbene şi verzi, in timp ce merele făceau loc munţilor din miez de nucă şi săculeţilor cu boabe de grău "arnăut", din cel bun de colivă. Prunele uscate şi cele afumate parfumau in jurul lor, ademenind cumpărătorii. Verdeaţa - mărarul, leuşteanul şi pătrunjelul se vindea alături de hrean, la legături mari sau mici. Erau munţi de salate, obişnuite sau creţe. Uitasem de fosta vecină care se pierduse pe drum. Nu se găsea praz! Asta-i culmea! Eram plină de nervi la găndul că intărziasem atăt de mult şi nici nu găseam ce-mi trebuie mie.

Cursuri pentru prăzari

Dar, spre surprinderea mea, pe o tarabă, afară in frig, o grămadă de praz. Dar vănzător, ioc! Unde naiba o fi?! Intreb un om de alături care strigă: "Băi, prăzare! Vezi că vrea doamna nişte «ceapă laminată»! Ieşi afară!". De sub tarabă ieşi un ţăran, apoi un al doilea ţăran şi... am crezut că va mai ieşi altul, dar s-au terminat. Incăpeau doar doi. "Da, domniţă, cu ce vă servim?", mă intrebă el de parcă ar mai fi avut şi altceva de servit. Ii cer un kilogram de praz şi mă imbie să-l aleg. Aleg prazul şi-l pun pe căntar. Fix un kilogram! Ţăranul, pus pe glume, imi zise: "La fix, ca la farmacie, domniţă!". Zămbesc a mulţumire, scot banii, imi iau prazul şi dau să plec, dar omul imi zise: "Mă, doamnă, te văz aşa mai... Zi matale, da' nu te superi, ce faci bre cu prazul că... noi il punem doar dă ceapă?" Colegul lui zise: "Bre, mai cumpără lumea şi ceapă da' şi praz. Zice că de măncare. Noi il măncăm dă ceapă. Matale ce faci cu el?", şi se uită la mine intinzănd gătul, curios ca o curcă. Vorbeau serios. Păi, pe la voi nu se găteşte nimic din praz? "Nu, la noi nu!", mi-au zis in cor. Şi, ca să-i luminez, am inceput să le spun cum se face o măncărică din praz, alta din praz şi măsline, un praz umplut cu cărniţă, sau cu orez şi ciupercuţe, cu o cremă de brănzică, cum se opăreşte, niţel, cu apă sărată şi se pun rondele de praz garnitură pentru crap la cuptor, un pilăfel de Dobrogea cu rondele de praz şi ardei gras, cum adaugi roşioarele, cum pui morcovelul ras, pănă cănd vănzătorul imi zise: "Bre, imi făcuşi apă-n gură! Da' să ştii că dă cum ajung, o pui p'a mea să-mi facă măncărică aşa cum ziseşi! Că ţiu minte, să ştii! Săru' măna şi nu vă supăraţi pă mine!".
Cursurile teoretice de preparare a prazului fiind aproape complete, mi-am luat sacoşa, le-am urat vănzare bună şi sănătate şi am plecat victorioasă.

Măncare de praz cu măsline

Ingrediente: 150 g măsline, un kilogram praz, suc de roşii, sare, piper, o lămăie, o linguriţă făină, ulei, mărar, pătrunjel.

Preparare: Prazul se taie rondele de doi centimetri, partea albă se opăreşte in apă cu sare apoi se inăbuşă in ulei. Separat, se prăjeşte făina in puţin ulei, se stinge cu apă, suc de roşii şi o linguriţă zeamă de lămăie, se toarnă in cratiţă căt să acopere prazul şi se dă la cuptor la foc potrivit. Se opăresc măslinele şi se adaugă in praz, se drege de sare, piper şi se lasă 30 min. Se ornează cu verdeaţă tocată fin.

O masa mai usoara

Mancarurile consistente consumate pe timpul Sarbatorilor trebuie inlocuite cu ceva mai usor
Atrecut o saptamana de la Revelion si ecoul petrecerilor nu s-a stins inca. Ghiftuiala sfarsitului de an, asezata pe ici, pe colo, o sa-mi dea ceva batai de cap. Unde mai pui ca nici nu vreau sa mai aud de sarmale, fripturi, carnati, piftie, salate in fel si chip, tuici (calde sau reci), vin, cafele, dulciuri etc. etc... Beah! Prea multe intr-un timp atat de scurt! Destul! Dar trebuie sa mananc! Curios, n-am scapat de foame! Am crezut ca voi manca mult mai putin dupa... Nici vorba! Numai ca acum vreau ceva mai bland, ceva mai fara carne, mai usor. De aceea am plecat la piata, cu speranta ca voi gasi acolo mai putine produse ispititoare si totusi o inspiratie pentru o mancarica usoara, dar satioasa. Am ajuns si... Mda, deziluzie totala! Cativa rataciti ca mine vanau cate un tarabagiu. Ici, colo, cate un vanzator ratacitor vara sub nasul trecatorilor funii de usturoi, bureti de vase, leucoplast cu rivanol si alte alea. Cumpar doua salate ciufulite, crete, de la o vanzatoare bosumflata, suparata pe toata lumea. Un betiv ma imbia cu niste hrean uscat. Dezamagita, ma intorc spre statia de tramvai si dau nas in nas cu o femeie care vindea dintr-o sacosa telina mare cat pumnul. Cinci la 10.000! O mai intreb o data si femeia imi vara sub nas o mana plina cu teline. "Ia, doamna, ia! Ca e buna si de Sf. Ion!", ma indeamna ea. Nu stau pe ganduri si-i dau banii pentru zece bucati, insfac telinele si fug la tramvai.

PLANURI

Pe drum incep sa-mi fac ganduri ce si cum o sa pregatesc din ele. Dar mai intai trec pe la Draga, prietena mea. Ea are idei geniale si am sa i le imprumut cu nerusinare. Asta pentru ca o mare parte din vina de a ma simti atat de indopata ii apartine. Ea e cea care a gatit majoritatea bucatelor si care le-a facut atat de bune, incat n-a putut rezista nici unul dintre musafiri. Precis are Draga o reteta usoara care sa ma sature, fara sa ma indop prea mult. Ajung la ea in prag, sun si o aud strigand sa intru. Nu m-a lasat sa stau prea mult si mi-a si zis ce trebuie sa fac. Mie!... Hm, cum s-o fac sa inteleaga ca trebuie sa ma ajute?! Acum, mi-a intrat in piele o leneeee! Si parca nici nu-mi mai este foame! Draga se uita la mine si pricepe imediat. "Lasa, draga, te ajut eu s-o faci!", zise multumita pentru ca m-a prins pe picior gresit. Si a profitat de ocazie ca sa-mi tina o lectie de cum se prepara telina si ce avantaje avem daca o mancam si de... cat de cascata sunt, pentru ca am uitat ca este Sf. Ion si trebuie sa mergem la fratele ei. Acolo... iar mancam fripturi, carnati, racituri si alte alea... Am inteles ca telinele mele sunt niste legume usoare, cu vitamine, gustoase, merg si la salate si... la mancarica, si cu masline, si cu iaurtel... Gata, acum stiu! Fac mai intai o mancarica de telina cu masline, dupa cum zice Draga, si-i trag o salata verde, ca mi-era dor si, mai tarziu, cand plecam la Ionut, fac pe pretioasa si ciugulesc ici, colo cate ceva ca sa fac impresie buna.

Mancare de telina cu masline

Ingrediente: patru teline mari, o ceapa mare, o lingura bulion, o lingura cu faina, o ceasca cu ulei, 20 da masline, sare, zahar, patrunjel.
Preparare: telinele se curata si se taie rondele de o jumatate de centimetru. Se prajesc in ulei si se asaza in cratita. Ceapa se taie marunt si se rumeneste cu un varf de lingura de faina, bulion, sare si piper. Se toarna peste telina si se pun maslinele. Se da in fiert si se pune la cuptor pentru o jumatate de ora la foc mic. Cand e scazuta se pune pe platou si se presara patrunjelul.

Inspiratie de oriunde

Organele de porc trebuie bine gatite. Savoarea preparatelor din organe aduce gurmanzii pe culmi de desfatare gastronomica.
Trec printre tarabe si ma intalnesc cu o fosta colega care taraie dupa ea un nepotel. Dupa pupaturile si "vai, tu, ce bine arati!" de rigoare, ii tai elanul unei noi avalanse de complimente si o intreb ce-a gasit bun. "Nimic nou!", se tangui ea. I-am sugerat o periere rapida a sirurilor de tarabe si magazine. Intre timp, nepotelul isi facuse de lucru cu un capat al snurului de la geaca, pe care ba il sugea, ba il scuipa aruncandu-l cu dexteritate catre un pusti anexat la o bunica, vanzatoare la taraba.

Porniram toti trei

Bunica impingea de la spate copilul care abia se taraia si isi arata fatis lipsa de interes. Colega tinea mortis sa cumpere o bucata de costita afumata. In magazinul micut era inghesuiala si eu, cumsecade, am promis ca-i voi supraveghea intre timp comoara. Insfac copilul de gulerul gecii si-i calauzesc pasii spre un magazin care vindea diverse aparate casnice. Ne uitam in vitrina amandoi, fiecare cu interesul diametral opus. Ma aplec putin, ca sa citesc un pret, pus doar ca sa nu-l poti citi, si scap din ochi comoara care... disparuse. Hm! Mi-a venit sa rad. Imi imaginam ce fata o sa faca bunica la vestea asta! Dar... nu era frumos! Asa ca... am pornit in cautarea micului "Goe" si, numai la gandul ca bunica-sa, aproape sa-si dobandeasca prada, afland pierderea avea sa lesine in bratele mele de spaima (sau mai stiu eu cum s-ar mai fi manifestat!), am bagat viteza.

Descoperire

He! Norocul meu e ca am fler! Mai ales cand am de-a face cu astfel de entitati rautacioase si prost-crescute! L-am gasit tot acolo, la copilul pe care-l terorizase cu ceva timp inainte, scuipandu-l cu snurul de la geaca. L-am surprins in timp ce-i arunca in cap cu frunzele vestejite de pastarnac, uitate pe o taraba goala. Bietul copil se ascunsese sub taraba vecina, sperand ca va scapa de nataraul invadator, in timp ce bunica-sa isi vedea de vanzari. Am inhatat invadatorul la fix, producand totodata o autoimproscare, inainte ca un smoc de vestejituri sa zboare catre cel asediat. Invadatorul a inceput sa zbiere isteric, ca din gura de sarpe, ofticat ca a primit in plina figura smocul de verdeata. Il prind de guler si mai mult il tarai spre magazinul unde trebuia sa o gasim pe bunica-sa. Femeia iesise si, fara sa stie prin ce trecusem cu minunatul ei nepotel, care se linistise ca prin farmec, isi potrivea fericita bucata de costita intre sticlele cu apa si suculet pe care le cara in sacosa pentru puiut. Ii spun ca vreau sa ma duc in hala si imi iau repede adio de la ei. Cand i-am spus copilului un "pa" cu zambetul pe buze, acesta isi scoase catre mine o ditamai limba... Ha!... Are rost si un neobrazat ca asta! Ei bine... Da! Asta era! Iata inspiratia! Am sa cumpar limba! Fac limba cu masline...

Limba de porc cu masline

Ingrediente: Trei buc. limba de porc; o jumatate pahar cu ulei; 30 buc. masline; doua cepe mari; doua linguri pasta de rosii; piper pisat; o foaie de dafin
Preparare: Speli limbile si le fierbi cu sare. Cand s-au fiert, le lasi la racit si le jupoi de piele. Le tai in felii groase de un deget. Calesti ceapa tocata marunt, in ulei, si torni putin din zeama in care au fiert limbile. Adaugi maslinele, pasta de rosii, piperul, foaia de dafin si dai un clocot. Pui bucatile de limba si diluezi sosul cu zeama, cat sa acoperi carnea. Potrivesti de sare, piper si rosii (mai pui pasta) dupa gust. Dai la cuptor o jumatate de ora intr-o tava si adaugi zeama, daca sosul a scazut prea mult. Servesti cu garnitura de cartofi natur sau piure, orez etc. Salata, dupa dorinta!