Incepe postul Crăciunului

Ştiaţi că la 14 noiembrie incepe Postul Naşterii Domnului? Nuuu? E, acum ştiţi! Ştiam şi eu, numai că nu mi-am inchipuit că poate stărni atăta panică. Chiar groază!
Prietena mea Draga a venit mai mult decăt ingrozită pentru că intrăm in post! Ei şi, ce-i cu asta?, i-am spus eu. Ce, ai uitat să găteşti, să faci minuni din legume şi fructe? Treptat, fruntea i se lumină şi trecurăm la o cafeluţă de relaxare şi limpezire a situaţiei cumplit de tensionate. Măi, fato! Nu-ţi dai seama că acum, in perioada asta, poate o gospodină adevărată să-şi etaleze talentul?! Păi, ai uitat cănd pui pe masă minune de măncărică din dovlecei cu chifteluţe din soia, de-alea grozave din care faci tu, de nu recunoaşte nimeni inlocuirea cărnii cu soia, cănd faci tu, pentru sămbătă şi duminică, scrumbie in pergament sau plachie de crap, de mor de poftă jumătate dintre vecini, ei, cum e, dragă?! Şi, vrei să-mi spui că ai un reţetar minuscul? Tu?!
Draga mă privea din ce in ce mai increzătoare. Se scutură ca de fiori şi-mi spuse că nu-şi dă seama ce o apucase. Imi mai zise că, in magazin, la coada de la păine, intălnise pe vecina de la trei, care-i spunea cu groază că intrăm in post şi că ce-o să mai gătească ea, pentru că ai ei nu mănăncă decăt carne şi brănzeturi. Atăt de speriată era vecina de la trei, incăt ii indusese şi ei starea de panică. Nu-mi venea să cred şi, pentru că tot eram la o cafeluţă, i-am tras un perdaf şi i-am spus că, atunci cănd se instalează bătrăneţea, panica işi face de cap. Draga a percutat rapid, arsă de ciupitură, şi mi-a zis că-mi va demonstra ea ce poate.

Aşa te vreau, Drago!

Şi, cănd a dat să plece, i-am zis că ar putea să mă ajute să prepar ceva pentru cuscrul meu, care trebuia să mănănce numai legume fierte. Draga şi-a indreptat spatele şi a ieşit pe uşă cu aerul unui general plin de răni, care a reuşit să obţină un armistiţiu. Ce-mi veni cu cuscru’ nu ştiu, dar imi trebuia un motiv care să justifice intr-un fel măncărimile de degete şi imboldurile pe care le aveam. Mi-am zis că n-ar strica să incep o intrare in subiect, uşoară pentru inceput. Buuun! Deci, chitită pe lucruri mari! M-am infipt in frigider şi am scos cutiile cu legume. Instalate pe masa din bucătărie, cutiile trebuia să-mi ofere tot ce m-ar inspira pentru o creaţie culinară deosebită. Aş! Toate erau nişte obscure legume: dovlecei, roşii, ţeline, ardei graşi - galbeni şi verzi - morcovi, mărar şi pătrunjel. Ptiu! Nimic deosebit! Elanul mi se pleoştise! Dar nu trebuia să arăt asta! Musai trebuia să prepar ceva! Mă enerva semnalul subliminal pe care mi-l transmisese Draga! Ia te uită, dragă, cum se transmit ideile proaste şi panica fără rost!

Ajutor de la ranita!

Pe uşă işi făcu apariţia Draga, mă intrebă ce fac şi se oferi să m-ajute. S-a dus la cămară, a scos patru cartofi, două cepe, un borcan cu fasolică verde, o căpăţănă de usturoi, ce mai calea-valea, tot ce trebuia să caut eu in cămara mea. Cu toate legumele inşirate pe masă, ne-am apucat să le curăţăm şi să le pregătim pentru a face o minunată măncărică. Fără carne, evident! Am curăţat, am tocat, am fiert, am combinat, am adăugat, am sărat şi piperat, am usturoiat...
La sonerie, bing-bang! Aud ca prin vis. Mă ridic cu greu din fotoliul in care adormisem şi deschid. La uşă, Draga, speriată pentru că nu-i răspundeam. Ce-i cu tine, dragă, de nu răspunzi? Sun de cinci minute! Ţi-e rău? Mă uit la ea şi clipesc des ca să o văd mai bine.
Hai să bem o cafea, da'... o faci tu, că eu sunt adormită şi obosită! Pănă acum, cănd m-ai deranjat cu soneria, preparam amăndouă o măncărică de legume. De post, tu!

Măncare de legume

Ingrediente: două cepe, trei roşii, doi ardei graşi, un morcov, trei cartofi, fasole fideluţă, o sfeclă roşie mică, usturoi, sare, piper, mărar, pătrunjel, cimbru.
Preparare: morcovul şi cartofii se pun la fiert. Sfecla se fierbe separat. Ceapa tocată şi ardeii feliuţe se inăbuşă cu puţină apă, se adaugă fasolea, roşiile descojite, tăiate felii, morcovul şi cartofii fierţi, curăţaţi şi tăiaţi bucăţi, sfecla tăiată cubuleţe, usturoi tăiat, sare, piper, cimbru. Se dă la cuptor incins 15 minute. Se ornează cu verdeaţă.

Prunele uscate ale matusii Mica

Desi ne pregatim pentru perioada Postului, asta nu inseamna ca nu ne putem bucura in continuare de varietate culinara.
Unchiul Misu din Giurgiu a trebuit sa vina la Bucuresti pentru un control medical minutios, asa ca, de ceva timp, matusa Mica a fost nevoita sa se instaleze la noi pentru exact aceeasi perioada. Trebuia sa fie alaturi de omul ei si, la drept vorbind, ce era sa faca singura acasa!? Ei, dar de cand Misu e in spital si Mica s-a instalat la noi, viata noastra de familie s-a schimbat complet. Fraiele gospodariei au fost preluate de matusa. Dar nu-mi pare rau! Ma bucur aproape in fiecare zi de surprize. O bucurie ticaloasa, care-mi umple tot sufletul si chiar imi da fiori!

PRUNE AFUMATE

Ieri, spre exemplu, inainte sa plec la serviciu, pe masa la bucatarie isi facuse aparitia o farfurie adanca, plina ochi, cu bulgari colturosi, ca niste carbuni negri-lucitori. O piramida de prune uscate! Le-am mirosit. Nu erau afumate, ci doar uscate. Miroseau fin a pruna si a ceva dulceag pe care nu-l intalnesti la alta poama. Cu iuteala am saltat-o pe cea din varf si-am varat-o in gura... mmm... N-am mai mancat prune uscate de cand eram copil! Am prins curaj si am strivit-o putin de cerul gurii. Ah! Luneca putin si e molcuta bine! E dulce-acrisoara. A, n-are sambure! Doamne, ce buna e! Gura mi s-a umplut de pruna care s-a strivit si mi-a oferit tot gustul minunat. Hm! isi bate joc de mine! Ce-si zice: "N-o sa ai parte decat de mine, alta nu mai pupi!". Si atunci, m-am repezit ca o fiara de prada, am insfacat o mana de surori de-ale ei, le-am bagat intr-un prosop de hartie, smuls rapid din rulou, si-am indesat ghemotocul in buzunar. Cu cea mai nevinovata fata i-am zis un "pa, sarut mana, Mica!" si-am taiat-o pe usa afara cu o miscare de pisica ce-si fereste coada. Abia astept s-ajung acasa sa vad ce surpriza mi-a facut matusa Mica!

Mancare de prune uscate

Ingrediente: 500 g prune uscate, o cana cu orez, o ceapa de marime potrivita, 3 linguri cu ulei, 2-4 linguri cu zahar.
Preparare: Alegi prunele uscate mai carnoase, le scoti samburii, le speli sub un jet de apa si apoi le lasi sa stea in apa rece aproximativ o jumatate de ora. Intr-o oala se toarna apa curata si se adauga prunele si doua linguri cu zahar. Cand apa in care fierb prunele a inceput sa clocoteasca, iar ele s-au umflat suficient de mult, le scoti din oala cu ajutorul unei spumiere si le pui intr-un vas ca sa se scurga. Separat, cureti ceapa de foi, o speli si o toci marunt, apoi o calesti in ulei, cu putina sare, punand si orezul ales, spalat. Le tii pe foc timp de cinci minute. Prunele fierte le pui peste ceapa si orez, adaugi apa calduta cat sa acopere stratul de orez de trei ori. Introduci cratita acoperita cu folie de aluminiu in cuptorul preincalzit si, dupa 10 minute, gusti si dregi de sare si cat e de dulce. Peste alte 15 minute verifici daca orezul e fiert si acopera prunele. Se poate condimenta, dupa preferinta, cu piper proaspat macinat sau boia de ardei dulce. Mancarea de prune uscate se serveste rece sau calda, la felul doi. Ca o alternativa, poti elimina ceapa din compozitie, in situatia in care mesenii sufera de afectiuni hepatice.

"Invataturi" de post

Gust minunat si o reteta uimitor de simpla . In Post, cine a zis ca nu poti manca bine si ca nu stii ce sa mai faci? Nu-i mare scofala!Iarna, se face repede intuneric. Si cand trebuie sa mai faci si cumparaturi, parca-ti vine sa te lipsesti. Iti faci in gand inventarul frigiderului si-al camarii si, daca afli pe lista ceva ce poate fi preparat, esti gata cu masa. Ce-ti mai trebuie un drum pana la magazin?! Asta mi-a fost gandirea pana am intrat in scara blocului. Aici, ca de obicei, a trebuit sa astept liftul. Asteptare fatala!... Prin usa apartamentului de langa lift se insinua ticalos un miros minunat...Cartofi prajiti! Da, dar nu oricum,... mai mirosea si a... altele, mai ticaloase, mai minunate! Doamne, ceapa prajita? Din cea inabusita bine, cu obrazul rumeniu?! Descopeream intr-una... Oh! Patrunde un miros de... mujdei cu otet?! Nu, asta e prea de tot! Narile-mi frematau ca ale unui ogar la adulmecat, stomacu-mi picura ceva... La foamea pe care o aveam, m-a cuprins un lesin usor. Cineva a coborat cu liftul si nu stiu daca i-am raspuns la salut. Stomacul... iar... si... mi-am revenit. Am judecat repede si am sunat cu tupeu. In prag aparu vecina cu o furculita-n mana. I-am explicat, cu gatlejul uscat, ca vreau sa ma invete cum face cartofii prajiti.
S-a uitat la mine neincrezatoare, banuindu-ma de vreun apropo. "Auzi, pai, cum sa te superi pe cineva care trimite spre tine mirosuri care-ti iau mintile?", i-am zis eu si i-am repetat rugamintea. M-a chemat in bucatarie, unde am ajuns plutind, si acolo m-am patruns de invatatura gospodinei. Fie vorba intre noi, si de mirosul "invataturii", pe care l-am carat tocmai la etajul noua si mai apoi pe balcon, c-a trebuit sa scutur toate toalele cu care fusesem imbracata. Da, dar rezultatul... a fost pe masura asteptarilor (mele!). Numai sa vezi fete maine! C-am invitat niste prieteni la o... vorba mare: "Cartofi prajiti"! Ei dau vinul... rosu... de la tara, ca merge si la muraturi!...

Cartofi prajiti cu ceapa

Ingrediente: 1 kg cartofi albi, 3 cepe mari, ulei pentru prajit, o capatana de usturoi, o lingurita cu otet indoit cu apa (dupa gust), piper.Preparare: Alegi cartofi albi, care fierb bine si la prajit se fac pufosi, ii cureti de coaja, ii speli in apa rece si ii tai betisoare. Apoi, pui uleiul la incins intr-un vas pentru prajit. Speli iar cartofii si ii stergi de apa intr-un prosop curat. Cand s-a incins uleiul, pui cartofi la prajit doar cat iti incap, pentru o prima transa, cei care raman trebuie sa stea acoperiti in prosop ca sa nu-si schimbe culoarea. Dupa 5 minute, cu o spumiera ii intorci si ii rasfiri, pentru ca si cei de deasupra sa ajunga la fundul vasului. Acum poti sa dai focul mai mic, pentru ca trebuie sa se patrunda, nu sa se rumeneasca pe deasupra si inauntru sa fie cruzi. In timp ce cartofii se prajesc, curata cepele, spala-le si taie-le feliute fine si pune-le in alt vas la prajit cu putina sare! Prajesti ceapa pana se rumeneste, dar tot la foc moale. Curata 5-6 catei de usturoi, pe care-i pisezi cu putina sare si peste care torni otetul. Daca ai prajit toti cartofii, ii pui intr-un castron (sau alt vas pentru servit la masa). Daca ceapa s-a prajit, ii scurgi uleiul, o torni peste cartofii din castron si mai pui usturoiul cu otet. Cu doua furculite rasfiri cartofii, pentru ca zeama de usturoi si ceapa sa-i atinga pe toti. Drege de sare si piper.Garnitura? Normal ca...muraturi! La drept vorbind, merg castravetii murati.

O masa mai usoara

Mancarurile consistente consumate pe timpul Sarbatorilor trebuie inlocuite cu ceva mai usor
Atrecut o saptamana de la Revelion si ecoul petrecerilor nu s-a stins inca. Ghiftuiala sfarsitului de an, asezata pe ici, pe colo, o sa-mi dea ceva batai de cap. Unde mai pui ca nici nu vreau sa mai aud de sarmale, fripturi, carnati, piftie, salate in fel si chip, tuici (calde sau reci), vin, cafele, dulciuri etc. etc... Beah! Prea multe intr-un timp atat de scurt! Destul! Dar trebuie sa mananc! Curios, n-am scapat de foame! Am crezut ca voi manca mult mai putin dupa... Nici vorba! Numai ca acum vreau ceva mai bland, ceva mai fara carne, mai usor. De aceea am plecat la piata, cu speranta ca voi gasi acolo mai putine produse ispititoare si totusi o inspiratie pentru o mancarica usoara, dar satioasa. Am ajuns si... Mda, deziluzie totala! Cativa rataciti ca mine vanau cate un tarabagiu. Ici, colo, cate un vanzator ratacitor vara sub nasul trecatorilor funii de usturoi, bureti de vase, leucoplast cu rivanol si alte alea. Cumpar doua salate ciufulite, crete, de la o vanzatoare bosumflata, suparata pe toata lumea. Un betiv ma imbia cu niste hrean uscat. Dezamagita, ma intorc spre statia de tramvai si dau nas in nas cu o femeie care vindea dintr-o sacosa telina mare cat pumnul. Cinci la 10.000! O mai intreb o data si femeia imi vara sub nas o mana plina cu teline. "Ia, doamna, ia! Ca e buna si de Sf. Ion!", ma indeamna ea. Nu stau pe ganduri si-i dau banii pentru zece bucati, insfac telinele si fug la tramvai.

PLANURI

Pe drum incep sa-mi fac ganduri ce si cum o sa pregatesc din ele. Dar mai intai trec pe la Draga, prietena mea. Ea are idei geniale si am sa i le imprumut cu nerusinare. Asta pentru ca o mare parte din vina de a ma simti atat de indopata ii apartine. Ea e cea care a gatit majoritatea bucatelor si care le-a facut atat de bune, incat n-a putut rezista nici unul dintre musafiri. Precis are Draga o reteta usoara care sa ma sature, fara sa ma indop prea mult. Ajung la ea in prag, sun si o aud strigand sa intru. Nu m-a lasat sa stau prea mult si mi-a si zis ce trebuie sa fac. Mie!... Hm, cum s-o fac sa inteleaga ca trebuie sa ma ajute?! Acum, mi-a intrat in piele o leneeee! Si parca nici nu-mi mai este foame! Draga se uita la mine si pricepe imediat. "Lasa, draga, te ajut eu s-o faci!", zise multumita pentru ca m-a prins pe picior gresit. Si a profitat de ocazie ca sa-mi tina o lectie de cum se prepara telina si ce avantaje avem daca o mancam si de... cat de cascata sunt, pentru ca am uitat ca este Sf. Ion si trebuie sa mergem la fratele ei. Acolo... iar mancam fripturi, carnati, racituri si alte alea... Am inteles ca telinele mele sunt niste legume usoare, cu vitamine, gustoase, merg si la salate si... la mancarica, si cu masline, si cu iaurtel... Gata, acum stiu! Fac mai intai o mancarica de telina cu masline, dupa cum zice Draga, si-i trag o salata verde, ca mi-era dor si, mai tarziu, cand plecam la Ionut, fac pe pretioasa si ciugulesc ici, colo cate ceva ca sa fac impresie buna.

Mancare de telina cu masline

Ingrediente: patru teline mari, o ceapa mare, o lingura bulion, o lingura cu faina, o ceasca cu ulei, 20 da masline, sare, zahar, patrunjel.
Preparare: telinele se curata si se taie rondele de o jumatate de centimetru. Se prajesc in ulei si se asaza in cratita. Ceapa se taie marunt si se rumeneste cu un varf de lingura de faina, bulion, sare si piper. Se toarna peste telina si se pun maslinele. Se da in fiert si se pune la cuptor pentru o jumatate de ora la foc mic. Cand e scazuta se pune pe platou si se presara patrunjelul.

Poveste de poveste

A fost odata o femeie, asa... ca mine, ca tine, ca voi, care era nevoita sa gateasca. "Mare scofala!", veti zice, numai ca biata femeie era disperata din cauza asta. Toata mancarea pe care o facea nu ajungea niciodata sa fie mancata de doua ori! Toata, da' toata se manca atunci cand ea o punea la masa, chiar daca ar fi ajuns sa sature de doua ori mai multi meseni decat avea ea in casa. Cei trei barbati din casa ei, sotul si cei doi baieti, prapadeau orice mancare punea pe masa biata femeie cat ai zice "peste!". Si mereu ii reprosau ca... face mancarea atat de buna, incat nu se pot satura! Disperarea pusese stapanire pe femeie, de ajunsese sa nu mai doarma noaptea, gandindu-se ce si cum sa mai gateasca, sa-i multumeasca pe mancai.

Zarva in camara

Intr-o noapte, cam pe la doua-doua si jumatate, cum sta ea asa, cu ochii-n tavan si mintea aiurea, i se paru ca aude un zgomot in bucatarie. Se duse in cercetare, crezand ca-i vreun mancau care-si mai cauta cate ceva si... sa-i dea o mana de ajutor, pentru ca somn tot n-avea. In bucatarie... intuneric si liniste. Nu se vedea tipenie de om! Astepta cu urechea ciulita si... nimic! Dadu sa se intoarca in camera si parca auzi fosnet usurel si... voci in camara! "Hm!, baietii astia si la varsta pe care o au se tin de bazaconii", gandi femeia. Se duse intins la camara. Deschise usa si... nimic! Intuneric si liniste. Aprinse lumina, cerceta in jur, cu gand sa gaseasca pe cineva ascuns acolo si... nimic! Nici urma... Ramasese cu ochii la rafturi, dezamagita si, cu gandul c-a luat-o razna de suparare, dadu sa stinga lumina.

Uimire mare

Deodata... auzi o voce groasa: "Draga, nu mai fi asa de suparata!". Femeia tresari speriata si se uita in sus, spre locul de unde auzise glasul. Nu era nimeni, doar un borcan de opt litri, plin cu castraveti murati! "Doamne, fereste! Cum poate un borcan sa vorbeasca?!", zise femeia incetisor. "Pentru tine, toate avem glas!", se auzira alte voci mai subtirele si mai grosute. Ramasa stana de piatra, mama mancailor astepta ceva timp ca sa-si revina, crezand ca de data asta chiar a luat-o razna. O podidi plansul si, cu ochii-n lacrimi, se uita la rafturi. "Femeie, nu plange, suntem creatiile tale, noi te vom ajuta, numai sa vrei! Tu te-ai straduit sa ne dai viata, la timpul potrivit, noi iti vom fi de folos la nevoie!", zise borcanul cu voce groasa. "In loc sa fii mandra ca gatesti atat de bine si bucatele tale nu zac prin oale, pentru ca nu se apropie nimeni de ele, tu te superi?!", o dojeni acum o funie de usturoi. "Ddda..., numai ca eu nu stiu ce sa mai gatesc?!", zise femeia, cu vocea sugrumata.

Ajutor nesperat

"Te vom ajuta noi! De cate ori ai probleme, vii aici si ne sfatuim! Conditia este sa nu spui la nimeni!", zise borcanul. "Sa fie secretul nostru!", sarira cu glasurile si boabele de fasole. "Da, dar acum ce sa fac?", intreba ea ciupindu-se, asa, de convingere, ca ce va auzi e aievea. "Pai..., eu zic... sa faci o mancarica de castraveti murati, de la mine!", glasui borcanul. "Cu carnita de porc, pusa in unturica, de la mine!", sari cu gura o oala mare, din lut ars, pe care femeia o primise in dar de la verisoara Tanta. "Venim si noi!", se auzi dinspre cepe si sticlele cu suc de rosii. Fruntea femeii se mai descreti si gasi ca e foarte bine sa faca mancarica de castraveti. Si... parca a capatat ceva curaj si... i-a revenit elanul. Dadu sa plece si mai arunca o privire catre rafturi. "Da' ce se intampla acum nu e un lucru normal!", mai indrazni ea. "Sigur, ai dreptate, te ajutam dintr-o poveste de... poveste!", ii raspunse un borcanel cu ochisori negri de masline.

MANCARE DE CASTRAVETI MURATI

Ingrediente: 10 castraveti murati potriviti, 500 g carne de porc, doua cepe mari, 500 ml suc de rosii, o jumatate de pahar de ulei, sare, piper, marar, patrunjel verde, 5 catei de usturoi.
Preparare: Tai castravetii in feliute rotunde de 0,5 cm si ii pui pana a doua zi in apa rece. Ii scoti intr-o strecuratoare. Speli carnea, o scurgi, o portionezi si o pui la prajit 15 minute. In cratita cu ulei adaugi apoi cepele tocate marunt si le lasi la inabusit, cu un praf de sare, alte 15 minute. Adaugi apa fierbinte cat sa acoperi carnea si lasi la fiert. Cand carnea e aproape fiarta, adaugi castravetii scursi si sucul de rosii, eventual adaugi putina apa fiarta cat sa acopere castravetii. Dai la cuptor, la foc potrivit, pentru 20 de minute si pui piper, usturoi pisat, patrunjel si marar. Dupa alte cinci minute scoti si dregi cu sare.

Sfaturi

Alegeti castraveti in saramura. Nu-i folositi pe cei moi, se vor flescai! Nu-i stoarceti si nu amestecati prea energic. Miezul castravetilor s-ar putea sa iasa. Sosul trebuie sa fie dulceag, in contrast cu gustul acrisor-sarat al castravetilor. Mancarea e mai gustoasa a doua zi, cand si-au lasat castravetii din acreala. E buna cu ardei iute si mamaliguta. Merge si un vin rosu.