Preoteasa grătarului incins

Cam de multişor n-am mai fost intr-o vizită la prieteni, rude etc. Una dintre prietenele mele m-a invitat la un grătar, la ea, la curte. M-am dus intr-o sămbătă, dar, ca de obicei, cu ceva acolo, ceva care să-i facă plăcere. M-a intămpinat şi fără prea multe politeţuri ne-am aşezat la o masă sub un salcăm bătrăn. Era destul de cald afară, dar sub copacul rămuros era bine. Ne-am intrebat de una-alta, relaţii, cunoştinţe, sănătate, copii, nepoţi, pănă şi de pisici şi căţei. Subiecte erau nenumărate, timp nu cred că aveam suficient. Am făcut o pauză, cănd ne-am indreptat către bucătărie, pentru a pregăti grătarul şi a pune de-o friptură. Prietena mea, care se cam ingrăşase, urca greu scările şi eu, in glumă, am impins-o de la spate. A răs şi m-a intrebat dacă mai ţin minte căt de slăbuţă era cu vreo 18 ani in urmă. Normal că ţineam minte! Şi mai ţineam minte aperitivul acela care mi-a plăcut mult, din cubuleţe de parizer şi caşcaval ras, pe care ea il pregătea ca nimeni alta. Şi de alte aperitive delicioase pe care le aducea la serviciu de ziua ei. Da, erau zile minunate in care fiecare se străduia să facă ceva deosebit, spre bucuria celorlalţi. Pănă şi vizitele erau mai dese şi nu intotdeauna cu invitaţii speciale.

Masa minune

Prietena mea Lena se rostogolea rapid pe gresia bucătăriei uriaşe, după părerea mea, de la un dulap la altul şi intre aragaz şi masă, de mă şi miram cum de e aşa grasă. Avea pregătit totul, urma doar căratul la grătarul din curte şi ne-am incolonat, una după alta, pentru a muta castroane, tacămuri, pahare, sticle, farfurii şi... tot calabalăcul pentru o masă in două. Lena mi-a trasat sarcini precise şi trebuia să amestec unele compoziţii aflate in castronele diferite. Masa s-a acoperit in scurt timp de castronele cu salate şi sosuri. In acelaşi timp, Lena supraveghea friptura ce-şi imprăştia in văzduh parfumul mirodeniilor. Eu am observat pe un platou special aperitivul care-mi plăcuse atăt de mult. Mi-am repetat in minte rapid reţeta, aşa cum o scrisese ea: "300 g parizer, 300 g caşcaval, şase ouă, trei linguri de smăntănă, trei linguri de făină, o legătură de mărar, o legătură de pătrunjel, sare, piper. Pentru preparare se taie parizerul cubuleţe, caşcavalul se rade, trei ouă se fierb, verdeaţa se toacă fin. Se amestecă parizerul, caşcavalul, smăntăna, făina, verdeaţa, ouăle, se drege de sare şi piper şi se toarnă compoziţia intr-o formă de chec, unsă cu ulei şi tapetată cu făină. Se pun in mijlocul compoziţiei cele trei ouă fierte, se unge compoziţia cu puţin ulei şi se dă la cuptor pentru 20 minute. Se serveşte rece cu salata preferată."
Şi mi-a făcut mare plăcere să mi-o reamintesc. Veselă, mirosind a fum şi mirodenii arse, se indrepta către masă cu platoul plin de fripturi. Ochii ei albaştri străluceau de bucurie, iar sudoarea ce-i curgea pe obrajii rumeni se unea in barbă intr-un picur mare ce-i ameninţa decolteul plin de sănii imenşi. "Iţi place?", mă intrebă, invărtindu-se pe loc ca s-o pot vedea mai bine. "Spune-mi, cum făceai mereu, cum arăt?" M-am uitat iar la ea şi, pentru că era veselă, i-am zis: "Arăţi şi miroşi a mirodenii şi a parfum ca o preoteasă egipteană!". Preoteasa a rămas trăsnită, a pus platoul pe masă şi mi-a zis: "Da? Ştii cumva, preotesele mănăncă? Eu mor de foameeee!", se repezi la mine, mă pupă şi se puse pe răs. "Da, am rămas doar noi două... două preotese, una slabă şi alta grasă! Noroc!" Şi-mi intinse un pahar cu votcă rece.

Idei de-un week-end!

Da, ce grozav este să stai, fără să faci nimic, aşa, la umbra unei bălării, umplăndu-ţi plămănii cu miros de verdeaţă şi pămănt reavăn!
Pune o pătură pe iarbă, jumătate la soare, jumătate la umbră, după cum simţi că trebuie să te coci şi să leneveşti, incercănd in sfărşit să-ţi reincarci bateriile scurse de nervii făcuţi cu tot balamucul plecării de acasă şi cel din trafic.
Şi, dacă mai vii de acasă cu ceva preparate care se mănăncă spornic, fără să fie nevoie să le incălzeşti, te-ai scos! Să nu mai vorbim dacă sunt şi aspectuoase! Croite numai căt să-ţi incapă in gură, fără cuţit, furculiţă şi alte unelte de hăcuit. Doar cu două degete, să apuci şi să bagi in gură un sandviş mini, cu ciuperci, cu ou fiert, cu tocătură de cărniţă, cu brănzică. Şi toate, da... toaaate să fie garnisite cu roşioare, castraveciori, maioneză din cea fină cu smăntănă, muştărel cu usturoi...
Ah, sandvişurile astea mini! Dacă le faci din felii subţiri de păine şi le aranjezi după compoziţie, straturi, straturi in folie de aluminiu... Şi-ţi pui garniturile, gata rostuite după mărime şi folosinţă, in cutioare special pregătite, alături de sticluţele (din plastic, bineinţeles) cu sosuri, maioneză, muştar cu usturoi, ceva hrean, pentru gurile mai sofisticate şi, le pui frumos intr-o cutie frigorifică, de voiaj, nu-ţi mai trebuie decăt... un vinişor potrivit cu evenimentul, adică... alb, uşor, la fel de aburit ca ochelarii la emoţii tari! Da, o socată? Una din cele care sar din pahar de nerăbdare! Dulce-acrişoară, nărăvaşă de-ţi iese pe nas şi te răcoreşte numai după două pahare!

ALTE IDEI

Da' cine vrea poate să se răcorească şi cu o berică, dar pentru asta trebuie să meargă hăt pănă la bufet, să facă ceva coadă, şi chiar insolaţie, pănă reuşeşte să inşface un bax, dacă a venit să cheltuiască milionul pe care abia l-a intocmit de vreo şase luni fără să-l ştie "duşmanii", riscănd reproşuri şi bănuieli, după ce
i-a adăpat cu berea la care răvnea el de atăt timp.
Şi unde mai pui că, dacă ai sandvişuri, nici nu trebuie să alergi cu ochi lungi de melc vănănd cioturi şi crengi, căzute din copaci, ca să incropeşti un grătar, dacă n-ai luat de acasă cărbuni şi tot ce trebuie pentru foc. Abia il aţăţi, faci fum căt cuprinde, pui micii, cărnaţii şi fripturicile, faci vănt, umpli zarea şi burta de funingine şi fum şi, abia dacă-ţi revine şi ţie, după atăta muncă şi tuşit, un mic amărăt şi bucăţica de slănină pe care ai folosit-o la frecatul grătarului. Glumeşti şi răzi a pagubă jurănd, in gănd, că n-o să te mai laşi păcălit, tragi o duşcă din berica, acum călăie, il plesneşti pe ăla mic, pentru că umblă la cărbuni, umpli zona de urlete şi te aşezi nemulţumit şi flămănd pe pătura plină de tăciunaşi stinşi, furculiţe periculoase şi pătată de grăsimea scursă din farfuriile de plastic inşirate peste tot.

TOT ELE!

Vezi?! Nu sunt mai bune nişte sandvişuri delicioase, cu de toate, puse frumuşel in tăviţe albe, aşezate pe folii din staniol? Iei cu două degete sau cu o scobitoare un sandvişel, il impodobeşti cu un strop de maioneză sau muştărel, şi-l papi fără balamuc, fără fum şi foc. Şi dacă e musai să spargi milionul la berică, foarte bine! Berica merge şi la sandvişuri! Dar nu uita de desert! Ce naiba, vezi că tot acolo, unde e berica, găseşti şi ingheţată!

Aperitiv cu bucluc

Cumplit! Din ce in ce mai cumplit! Nu poţi să produci ceva deosebit, pentru că imediat constaţi că numeroase gospodine au şi făcut acel ceva, ba chiar s-au şi plictisit de el.
Aşa am păţit şi eu cănd am servit două nepoate cu un preparat care face parte din categoria "bufet rece". M-am străduit să aleg o reţetă simplă, rapidă, care să nu mă oblige să stau pe căldura asta in bucătărie. Dar trebuia să pregătesc ceva, pe lăngă clasicele aperitive cu caşcaval, măsline, şprot afumat etc. la care toată lumea se aşteaptă.
Nepoatele, destul de coapte, aveau o experienţă serioasă in materie de gătit şi am aflat asta din conversaţia purtată pe marginea reţetei cornetelor mele. Dar au pierdut puţin din elan după ce au gustat din ele. Cănd m-au intrebat cum se fac, am inceput să le explic, e drept cu o modestie falsă. Motivaţia mea era faptul că folosisem ingrediente autohtone şi am obţinut un preparat foarte bun.

DEZVĂLUIRE

Pentru asta am avut nevoie de o cutie cu cremă de brănză, 250 g brănză telemea, rasă, trei ardei iuţi, muraţi, tocaţi şi scurşi de zeamă, un ardei roşu gras tocat (trei linguri), o lingură de lapte, şase castraveţi muraţi, tăiaţi rondele de un centimetru, şi felii de gogoşari, sare şi scobitori. Am amestecat cu mixerul laptele, crema de brănză şi telemeaua pănă s-a făcut ca o cremă. Am adăugat bucăţelele de ardei roşu, ardeii iuţi şi am dres de sare. Dintr-un salam de vară am tăiat 24 de felii subţiri, pe care le-am rulat in formă de cornet şi le-am montat cu ajutorul unei scobitori pe feliuţa de castravete sau gogoşar. Aşa fixate le-am umplut cu cremă, cu ajutorul unui cornet pentru ornare sau unul improvizat dintr-o pungă de plastic tăiată la un colţ. Am făcut 12 cornete pe castravete şi 12 pe gogoşar. Sunt minunate la o ţuică.

LECŢIA

După ce am spus reţeta şi am gustat din tot ce era pe masă, ne-am stins cu o ţuică bună, adusă de ele, ne-am dezlegat băierile imaginaţiei şi ne-am dezvăluit unele secrete culinare. Care mai de care ne-am intrecut in a ţese combinaţii de tot felul de ingrediente care să ducă la preparate deosebit de bune, avănd aceeaşi bază, brănza. Ne-am apucat să dezvoltăm tema. Am folosit in loc de salam felii de parizer, caşcaval, ardei gras din mai multe culori, cu piper in loc de ardei iute, cu bucăţele de măsline, pe bază de bucăţi de roşii sau castraveţi verzi. Apoi, am schimbat cu felii de costiţă, tăiate fin, usturoi pisat fin, bucăţele de ou fiert, mărar fin tocat. Şi tot aşa, preţ de vreo trei ore.
Obosite, am stabilit să ne dregem puţin cu o cafea şi ceva dulce şi răcoritor. M-am executat rapid şi am făcut cafeaua in asistenţa lor, apoi, am scos o ingheţată care le-a cam luat graiul. Nu pentru mult timp, pentru că s-au revigorat şi au inceput discuţii pe tema preparării cafelei şi, bineinţeles, a ingheţatei. Noroc mare cu faptul că aveau tren la ora 22:00! Dar ne-am stabilit o dată pentru continuarea discuţiilor, tot la masa rotundă de la mine, cu promisiunea că-mi vor aduce şi o soluţie specială pe bază de ceară de albine, pentru intreţinerea mobilei, in mod deosebit a mesei, şi voi fi pusă la curent cu modul cum se pregăteşte soluţia respectivă. Le-am condus cu multă plăcere la tren şi mi-am promis că... Doamne fereşte!... N-am curaj să zic, de teamă să nu dezvolte cineva tema!

Ideea vine din camara

Mare balamuc! Pleci de acasa cu ceva idei, ceva bani si mult elan, iar cand ajungi in piata constati ca toata planificarea s-a dus pe apa Sambetei. Unde mai pui ca e si post! Si... nu-i tocmeala! Si... pe masura ce-mi defileaza prin fata ochilor tot felul de vitrine cu bunatati de dulce, deci interzise, cu pacatul infaptuit pe jumatate si rusinata de indrazneala, incep sa-mi revin, virand brusc la rafturile cu legume si produse de post. Aici indrept spatele si chiar abordez un aer de specialista in aprecierea produselor. De toate! Da, dar ce te faci cu gatitul, timpul etc.? Sa fac aia... beah! Ailalta?... beah, beah! Parca pe toate le-am facut si mancat. Vreau ceva care sa se faca repede, sa fie bun, sa... ce mai, vreau ceva simplu, gustos, la care sa beau un vin alb, vinul pe care l-am primit de curand. Ochii-mi alearga peste legume.

Descoperire

Da, am gasit cateva ladite pline cu bulgarasi albi de ciuperci. Ma infig in rola de pungute si-mi umplu una pe alese. Iau si doi dovlecei. Cu trofeul in brate, imi trec prin minte tot felul de moduri de preparare, dar ma omoara timpul. Acasa incepe distractia. In bucatarie sunt in elementul meu. Aplic metoda mamei, daca n-am idei, deschid camara si... pac! Apare ideea. Gasesc ceapa, usturoiul si, la frigider, patrunjelul si mararul, untul si vinul. Scot tava, o sterg indelung, cu mintea nu la felul cum am sa aranjez ingredientele, ci mai degraba la cum am sa le mananc. Da, la cum am sa le intep cu furculita, cum am sa le adun pana la ultima bucatica, cum am sa le savurez si cum am sa ma limpezesc cu licoarea aurie din paharul cu picior, pe care am sa-l pun pe masa. Da, ciuperci la cuptor, dar... umplute!

Ciuperci umplute

Ingrediente: un kg ciuperci albe mari, doi dovlecei mici, o jumatate de pahar de ulei, doua cepe potrivite, o jumatate de pachet de unt, sare, piper, patrunjel verde, marar verde, 6 catei de usturoi, un pahar de vin alb.
Preparare: Ciupercile se curata, se spala si li se scot piciorusele. Palarioarele se asaza cu lamelele in sus intr-o tava si se pun putina sare si unt in fiecare. Se dau la cuptor pentru zece minute, apoi se scoate tava. Tocam cepele si piciorusele, apoi le inabusim in unt. Cand s-au inmuiat, adaugam dovleceii felii, sarea si piperul, usturoiul si jumatate din cantitatea de verdeata. Cu aceasta compozitie umplem ciupercile, turnam in tava uleiul si vinul. Dam la cuptor pentru 30 de minute.

Cu inspiratie si talent poti prepara orice

Frigul de-afara ne-a inghesuit in magazinul de paine. Fiecare cumpara si se strecura printre cei care blocau usa, ca sa iasa afara. In fata mea erau doua femei infofolite de abia li se vedeau ochii.
Ele purtau o discutie, dupa parerea mea, inceputa de ceva timp, ajunsa acum la subiectul cel mai delicat, ce si din ce facem de mancare. La naiba cu subiectul asta! Delicat, dar... permanent! Arzator, subiectul asta se insinueaza peste tot si printre toti. De la tarabagiii din piata, pana la parlamentari (nici ei nu scapa!). E de ajuns ca cineva sa deschida discutia, ca totul se transforma in adevarate polemici. Se trece de la o idee la adevarate tratate de bucatarie. De la o dorinta meschina, pana la mese fastuoase. Subiectul e nemarginit, imaginatie sa ai! Si dorinte! Dar, sa revenim la oile (pardon!), la gospodinele noastre, care vazute asa..., mai de sus, una dintre ele avea o caciula neagra, trasa bine peste frunte si un fular gri, care-i acoperea gura, iar cealalta, o broboada maro.

LAMURIRI

Iti lasau impresia ca discutau intre ele doar caciula si broboada! Caciula si fularul gri, intreba ragusit pe broboada: "Ce floare fato?". "Pai, paine d'aia in forma de floare, bre, aia care e ca gogoselele!", ii raspunse broboada. "Aha!", se dumiri caciula. "Pai, de unde ai luat-o?", o mai intreba. "De la cap, d'acolo! Unde gasesti si lipie!", raspunse cunoscatoare broboada. "Si... zi, bre, cum o faci?", o zori caciula, si in gand si eu, pentru ca ne apropiam de vanzatoare si nu puteam sa le urmaresc cu urechea lipita de broboada, ca sa le aflu secretul. "E, iei o floare, de care vrei, o tai in doua, asa ca pe blatul de tort, scoti din fiecare gogosica ceva miez, atat cat sa faci o gropita, bre, ca sa bagi umplutura". "Si?!", o imboldi caciula. "Pai... acu'faci umplutura! Da' faci cum vrei si cu ce vrei! Eu fac din branza de vaci, cam un sfert (250 g), ca al meu are ulcer, si cateodata mai pui si putina din aia sarata, ca mancam si eu, si baiatu'. Pui trei linguri de smantana, o ceapa mare, tocata marunt, o juma de ardei gras rosu si o juma verde, asa, pentru culoare, c'ai putea sa pui si doar unul singur, toci o legatura de marar, da' sa pui d'ala mai negru ca e mai mirositor, sare, piper si le amesteci pe toate. Umpli bine juma cu scobitura si ungi cu ce-ti ramane partea de deasupra. Poti sa pui peste fiecare gogosica o felie de rosie, sau de castravete verde, sau salata... Auu! Sa vezi ce buna e!! E, vezi mata, acu’... ti-o faci cum vrei si cum iti place! Poti s-o faci si cu altceva. Da' sa n-o mananci imediat, bre, o lasi cam vreo ora, chiar doua, acoperita cu o carpa, ca sa-si traga ea gustu'!" "Cinci paini de sapte jumate!", ceru broboada ajunsa la tejghea. Am facut si eu la fel si iute dupa ele, sa nu scap alte indicatii. Eh, nimic interesant! Concluzia: am preparat floarea si a iesit minunata, asa cum imi place!

Floare umpluta cu branza de vaci

Ingrediente: O paine in forma de floare; 250 g branza de vaci; trei linguri de smantana; o ceapa mare; o jumatate de ardei gras verde si rosu; sare; piper; o legatura de marar; o rosie mare; frunze de salata verde.
Preparare: Taiati painea pe jumatate, ca pe un blat de tort, fara sa separati painicile, si ii scoateti din fiecare painica o parte din miez, ca sa faceti loc la umplutura. Puneti branza de vaci intr-un castron si amestecati-o cu ceapa, ardeii, mararul (tocate fin), smantana si dregeti de sare si piper. Cu acest amestec umpleti fiecare scobitura a painii peste care puneti cate o felie de rosie taiata rotund, apoi o felie potrivita de salata si acum umpleti cu restul de compozitie jumatatea de deasupra, pe care o puneti peste cea cu salata. Apasati usor si lasati la rece pana o serviti. Puneti la fiecare cate o bucata din floare.

File de cod cu cartofi

Am cumparat 500 g file de cod cu gandul sa-l fac asa, mai de "ulcer", vorba prietenei mele Draga. Ajunsa acasa, suna cineva si intra! Era... Draga! O rog sa ma ajute si se pune pe treaba.

Incepem

"In timp ce tu speli codul si-l pui la fiert, eu pun la fiert opt cartofi potriviti. Ai maioneza? A, da, am gasit!", zise ea cautand in frigider. Scoase borcanul cu mustar si branza de vaci, o legatura de cimbru, doua de marar si una de patrunjel. Mai scoase un castravete si patru rosii mari din camara, doua linguri de nuci, uleiul de masline, boiaua dulce si le puse pe toate pe masa din bucatarie. Eu bag viteza cu codul, il pun la fiert si scot o cratita pentru cartofi. Draga tocmai ii spalase si ii baga in cratita cu un praf de sare. Imi vari sub nas legaturile de verdeata pe care trebuia sa le spal si sa le toc fin. M-am executat rapid, ca sa nu ratez operatiile ce urmau. Draga puse miezul de nuca intr-o tavita, in cuptor. Dupa cinci minute il scoase si-l lasa la rece. Codul incepu sa fiarba si-l tinu cam 15 minute, apoi il scoase la racit. Draga incepu sa cotrobaie dupa o craticioara de doi litri, asa ca i-am indicat locul craticioarei. "De ce?", "Ai sa vezi!", imi zise si o bucurie mare ma inunda brusc. "Ai sa vezi!"... cuvinte magice, pe care numai Draga stie cum sa le materializeze. Cartofii erau gata. I-am undit in apa rece si i-am lasat la racit. Codul se racise, iar Draga l-a facut bucatele si l-a bagat in castronul cu zeama de lamaie, peste care a turnat doua linguri de ulei de masline, praf de boia dulce, pentru culoare, sare si le-a amestecat usor.

Truda

"Cartofii curatati si raciti trebuie taiati felii rotunde, groase de o jumatate de centimetru"! "Da, sa traiti!", am zis si ma frigeam cu sarg jupuind cartofii care nu se lasau cu una cu doua. Cand am terminat, i-am aruncat cu naduf in camara sa moara de frig, pana-i vom folosi! Draga turti nucile cu o sticla, puse intr-un castron sase linguri de branza de vaci, pe care incepu s-o bata bine, turna patru linguri de maioneza, drese de sare, piper si incepu sa le amestece bine cu nucile. Apoi, lua cartofii din camara, ii taie rondele peste care puse un praf de sare si piper. Aranja in craticioara un strat subtire din crema de branza, peste care monta bucatile de peste care, acum aratau rozaliu, de la boia! Peste bucatile de peste puse crema, cam de un deget, apoi rondele de cartofi, apasa putin, apoi crema si iar rondele de cartofi. Puse cratita la rece. Felie pe razatoare castravetele. Scoase din camara cratita si, pe un platou pe care a pus un strat de crema, rasturna compozitia din cratita, care iesi ca un tort! Peste peste, Draga aseza un strat de crema pe care o amestecase cu tocatura de verdeata. Peste crema asta a adaugat rondele verzulii, cu miros de aer curat si apa, de castravete si cubulete de rosie si un mot de patrunjel, ca un panaj de coif inconjurat de un sos verzuliu de ulei de masline, zeama de lamaie si marar tocat fin. Nu-mi venea sa cred. Vorba bunicii: "Din trei spanace, poti sa faci o masa bogata!" Si ce frumos arata obiectul acela! "Nu-mi vine sa-l mananc!", ii soptii. Draga imi arunca o privire care-mi zicea: "Parca nu te-as cunoaste!", si-mi zise: "Vii cu aperitivul asta si-l mancam la mine!" Pai, daca e de ulcer... Mancam tot!