Statuia mâncătoare de ardei umpluţi

Urmând acelaşi traseu, precum calul Bator, ajung să mă urc în autobuz. Îmi caut un loc mai retras, pentru un traseu lung şi observ pe feţele călătorilor zâmbete!
Mă minunez, în gând! Linişte totală şi o aşteptare încordată în maşină. Deodată se auzi o voce de femeie. Am înţeles că vorbea la celular şi că discuţia interesa pe toţi călătorii.
– Ce zisăşi? Nu, mă, că-l luară p’ăsta micu’ aşa cum fuse! Da, cu pijamaua dă la spital. Da. Mă, să vorbeşti cu naşu’ Florea să luaţi dubiţa. Păi nu intră, mă! Olelei! Nu-ţi spusăi că e ca Statuia Libertăţii? Da, mă! Da’ el e invers. Eee, are ghipsu’ până’n brâu şi mâna stângă e în sus! Călătorii pufniră în râs, dar cu surdină. Femeia continuă:
– Mă, să pui în dubiţă salteaua de la patu’ lu’ Nicuşor şi să iei şi o pătură mai groasă.
Mă, fii atent! Lasă prostiile! Să vină şi finu’ Gigi că e mai solid, să ne ajute. Cum de ce mă, năro­dule! Păi cum crezi tu că putem băga în dubiţă ditamai statuia? Nu mai râde, boule! Ce faci, mă? Îi spui lu’ Costel să-i facă o făclie?, călătorii în delir mascat.
– Acu te găsi mă, când arde cămaşa pă mine? Mă, să-i spui la a bătrână să caute andrelele ăle lungi. Când viu acasă să le am. Ca să-l scarpin, nărodule!
Călătorii... curioşi.
– Păi îl mănâncă rău. Să-l auzi cum chirăie săracu’... Da, bagi andreaua pă sub ghips şi-l scarpini. Mă învăţă o babă, aci la spital. Acu? Sunt în maşină, mă duc la spital să-i duc ceva de mâncare. Îi dă, da... nu-i ajunge! Făcui, la fina Săndica, un oloi de ardei umpluţi! Nu, mă nărodule, el mănâncă numai fro zece, restul îl dau la ăia din salon, că mulţi nici nu mai ştiu cum e mâncarea d’acasă. Numai atât! Zise doctoru’ că trebuie să mai slăbească pentru că-i puse tot ghipsul p’o săptămână. Da, zise că dacă se mai îngraşă trebuie să facă cerere la minister ca să-i aprobe o betonieră cu ghips. La mişto? Las’ că vezi tu! Mă, nu mai râde, nărodule! Să-i puneţi patul în camera mare! Şi mai spune-i o dată Mihaelei să nu uite să-mi facă rost, ştie ea de ce, de la ma­gazinul ăla mare din centru. Să nu uite mă, că vă omor pă toţi! Cum? Mă, pune-l pă tac’tu şi cu Mişu, dă verificaţi dubiţa! Şi veniţi şi cu Loganu’! Să nu întârziaţi mâine, că mă lasă ăştia cu statuia în mijlocu’ străzii, dă s-adună lumea ca la urs! Şi să nu uitaţi să-i aduceţi pantalonii şi cureaua! Cum de ce, nărodule!? Păi, e cu soclu’ gol!
Toţi râdeam fără jenă.
– Nu ţi-am zis că era doar în pijama, acu’ nici p’aia n’o mai are! Ptiu, lua-te-ar dracu’! Mă! Las’ că-ţi dau eu film acasă! Auzi? Mă, câţi zici că suntem în total? Aşa, naşu Florea, Gigi, tu, tac’tu, io, Mişu, Dorel al lu’ Săndica... Ce să facă, mă, a bătrână? Ardei umpluţi? Îţi făcui poftă... Ai că tre’să cobor, mai vorbim. Pa!

Botezul budincii de spanac

Un adevărat balamuc este in mijloacele de transport pe şoselele in reparaţie. Toată lumea e cu nervii intinşi, unii chiar depăşesc cota maximă numai dacă-i atingi. Şi unde mai pui că nici măcar nu merg zilnic pe un asemenea traseu.
M-am aflat intr-un autobuz plin de toate categoriile de călători, trei tipuri de cărucioare de piaţă burduşite bine, două căru-cioare de copii mici, cu conţinut şi motorizări trecute de 60 de ani, pline de nervi şi pretenţii, sacoşe, genţi mari şi modernele rucsacuri ţinute pe spate. La fiecare staţie se făceau contorsionări, manevre şi strategii de inaintare sau de stabilire a unei poziţii pentru inlesnirea coborării. Pentru că poziţia in care mă aflam nu era cea mai fericită, m-am lăsat dusă de val şi, după ce au coborăt cărucioarele cu copiii care incepuseră să plăngă, trei sacoşe, un rucsac şi două pungi mari cu garnituri pluşate de baie, am ajuns in dreptul celor două banchete aflate faţă in faţă.

Instinctul

Aici se afla o insulă a liniştii, cele patru persoa-ne, trei in vărstă şi o tinerică, purtănd un dialog pe un ton scăzut, care m-a făcut curioasă. Un domn gras, singurul bărbat din grup, povestea ceva. Doamna de lăngă el dădea din cap, aprobăndu-i cuvintele. Cele două femei de vizavi ascultau cu priviri pline de interes. M-am aşezat căt mai aproape de cele două femei, ca să sorb cuvintele omului. Discutau despre măncare! Şi cum lipiciul meu funcţionează ideal in astfel de cazuri, am făcut masă comună cu speteaza scaunului. Subiectul sezonului se pare că fusese epuizat şi trecuseră la ce să mai faci de măncare, subiect ordinar, dar important pentru că venea... sămbăta şi... duminica. Bărbatul, dezabuzat, privea pe fereastră, in timp ce doamna de pe banca din faţă ii zise că, la ei, trebuie să facă măncare fără carne. Bărbatul spuse că ei, adică şi doamna de alături, probabil soţia, nu mănăncă deloc carne. Tănăra ii privea cu interes şi căuta un moment in care să poată interveni.

Mister

Işi făcu curaj şi intră in vorbă cu glas subţirel, enervant de incet şi un ton misterios, spunăndu-le că ea va face o budincă din spanac, ciuperci şi cartofi. Ochii se uimiră şi urechile celor trei parteneri de discuţii se ciuliră brusc, iar ale mele aproape că se lipiră de gura ei. Fata incepu să spună cum opăreşte un kilogram de spanac şi-l toacă, cum fierbe cartofii cubuleţe, toacă cepele solzişori, le inăbuşă cu ciupercile şi doi morcovi raşi fin, cum amestecă totul cu cinci linguri de suc de roşii, patru gălbenuşuri bătute cu brănză rasă şi patru linguri de smăntănă, mărar şi pătrunjel tocat fin, cum bate spumă tare albuşurile, cu un praf de sare şi apoi le amestecă in compoziţia cu spanac, cum tapetează cu pesmet o formă iena unsă cu unt, cum toarnă compoziţia in vas şi dă la cuptor pentru 40 de minute. Toate astea pentru a obţine o budincă minunată, care poate fi măncată şi ca garnitură la o friptură, sau numai aşa, cu ceva smăntănă şi verdeaţă presărată deasupra, de... decor. Cei trei erau ca in transă cănd tănăra s-a ridicat să coboare. I-a salutat şi s-a strecurat pe lăngă mine. "Cum ziceai c-o cheamă?", intrebă bărbatul. "Carmen", ii răspunse femeia. "Da, am să-i spun budincii Carmen!", zise el hotărăt către doamna de alături. Eu, cu satisfacţia dezlegării misterului şi cu imaginaţia zburdăndu-mi printre spanac, ciuperci, cartofi şi cuptorul aragazului, am coborăt la caietul unde-mi notez toate misterele dezlegate. Budincă de spanac, cartofi şi ciuperci

Budincă de spanac, cartofi şi ciuperci

Ingrediente: 1 kg spanac, 1 kg cartofi, 2 morcovi, două cutii ciuperci, 5 linguri suc de roşii, 3 cepe, 4 ouă, 200 g brănză, 5 linguri smăntănă, mărar, pătrunjel, sare, piper, ulei pentru prăjit şi uns forma, pesmet.
Preparare: se opăreşte şi se toacă spanacul, se fac cubuleţe cartofii şi se pun la fiert cu morcovii tăiaţi rondele subţiri, apoi se scurg. Ceapa se taie fideluţă şi se inăbuşă cu ciupercile, pănă devine aurie, se adaugă cartofii cu morcov, brănza rasă, smăntăna şi se lasă 5 minute. Albuşurile se bat spumă, se adaugă gălbenuşurile. Se pun sucul de roşii şi spanacul peste cartofi, se adaugă ouăle, verdeaţa, se drege de sare şi piper, se toarnă in vasul iena uns şi tapetat cu pesmet. Se dă la cuptor 40 de minute.