Draga ucisă cu aperitive şi votcă

Sunt furioasă foc! Vreau să prepar ceva rapid, care să-mi placă, să miroasă frumos, deosebit, suficient de dur, aţăţător, dar şi rafinat. Ca s-o ucid pe Draga! Pentru că nu m-a mai vizitat şi am băut cafeaua nemăcănită. Oare unde o fi?
Şi acum, gata, trebuie să pregătesc ceva mortal şi mă duc la magazinul de la parter, aşa, de o inspiraţie. La intrarea in magazin, inşfac un coş şi incep să iscodesc, cu ochii, rafturile cu preparate din brănză, ambalate atrăgător, apoi galantarul frigorific cu cele neambalate şi... nu simt nici un zvăc! Nici cel mai mic. Trec pe la mulţimea de produse conservate, aranjate frumos, pe sortimente. Nu-i ce-mi doresc. N-au tăria de a mă dezmorţi! Acum trec pe la vitrinele frigorifice pline cu pungi in care se află legume şi amestecuri de legume din cele mai variate. Eu mă uit la ele şi ele la mine!

Intalnire cu victima

Mă indrept spre un galantar cu măsline, gogoşari şi castraveciori muraţi. Am cumpărat doi gogoşari mari. Na! Acum parcă mişcă ceva! Numai că... nu-i de ajuns. Trec pe la produse din carne. Beah! Acum mi s-a culcat de tot elanul! Şi cum nu era de ajuns, o zăresc pe Draga făcănd ochi dulci unei bucăţi de tobă, din galantarul cu mezeluri. Mă duc s-o inghesui, cu toate că era doar ea acolo. Tresări şi răse cu subinţeles, ca să-mi facă in necaz. Imi spuse că m-a văzut cănd am intrat şi s-a ţinut după mine. O credeam in stare de aşa ceva şi i-am zis că vreau ceva deosebit. Ea, la fel! Şi-a cumpărat tobă, mi-a zis că trebuie să plece pentru că vine instalatorul să-i repare ceva la baie şi s-a cărat. Intr-un fel m-am bucurat pentru că nu doream să mă influenţeze in alegerea mea şi apoi cum aveam s-o mai "omor" cu preparatul meu?! Am trecut la treaba mea şi am continuat cercetarea. M-am intors puţin şi... un miros fin, de peşte afumat, uşor sărat, mi-a mişcat interesul. Ah! S-a produs scurtcircuitul, flama! Şi... am luat două bucăţi de macrou afumat! Perfect! L-am amuşinat şi mi-am umplut plămănii de mirosul pe care-l căutam. Daaaa, fin şi dur, rafinat, aţătător...

Acţiunea

Acum, revigorată, mă intorc acasă. La parterul blocului meu, cineva prăjise păine. Altă flamă! Da, imi aduc aminte perfect reţeta. Pregătesc totul, bag tava in cuptor şi apoi scot sticla de vodcă şi două păhărele pe care le aranjez frumos pe platou. Mirosul ucigător, pătrundea prin toate crăpăturile, către toate nasurile. Am scos sandvişurile şi le-am lăsat la răcit, le-am garnisit cu ceva maioneză şi verdeaţă şi... Şi Draga nu mai apărea! "Mă aşteptai, nu?!", imi zise ea dănd năvală. I-am dat o farfurioară cu sandvişuri şi am imbiat-o să le guste. Draga n-a stat pe gănduri şi a inceput să mănănce. "Lua-te-ar naiba! Credeai că n-o să vin, după ce m-ai omorăt cu mirosul?", şi se delecta cu gusturile care-i răscoleau simţurile. Am innobilat aromele cu o votcă ce a avut efectul pe care-l aşteptam. Draga, cu ochii inchişi, imi zise: "Dragă, aşa ceva iţi poate provoca un orgasm! Şi chiar o moarte!", mai zise ea muşcănd delicat dintr-un sandviş. Păi, chiar asta am şi vrut, ticăloaso! Am vrut să te omor cu ceva ce-ţi place, pentru că n-ai mai dat nici un semn de viaţă două zile! Ei, ce zici?, am intrebat-o. "Nimic! Mai omoară-mă şi altă dată!", imi zise şi se mai lăsă ciupită de incă un păhărel de votcă.

Sandviş cu peşte afumat

Ingrediente: păine, două bucăţi macrou afumat, 200 g unt, Â două ouă, 100 gr măsline, doi gogoşari acri, două lămăi, piper, o legătură mărar şi pătrunjel, smăntănă sau maioneză.
Preparare: păinea se taie felii (12 bucăţi). Peştele se curăţă de piele, se dezosează, se rupe bucăţele ce se pun in zeama de la o lămăie, pentru o oră. Tava se unge cu unt. Feliile de păine se ung cu unt şi se aranjează in tavă, cu partea unsă in sus. Se pun ouăle bătute intr-o tigaie, atăt căt să se coaguleze puţin şi se trag deoparte, se adaugă gogoşarii tocaţi mărunt, storşi de zeamă şi rondele de măsline, apoi se montează pe fiecare felie de păine căte puţin. Peste ou se pune căte o bucată de peşte, se piperează, se toarnă puţină zeamă in care a stat peştele, se acoperă cu o felie subţire de lămăie şi se dă la cuptor, la foc iute căt să se prăjească păinea. Se serveşte rece, cu smăntănă sau maioneză şi verdeaţă tocată.

Idei de-un week-end!

Da, ce grozav este să stai, fără să faci nimic, aşa, la umbra unei bălării, umplăndu-ţi plămănii cu miros de verdeaţă şi pămănt reavăn!
Pune o pătură pe iarbă, jumătate la soare, jumătate la umbră, după cum simţi că trebuie să te coci şi să leneveşti, incercănd in sfărşit să-ţi reincarci bateriile scurse de nervii făcuţi cu tot balamucul plecării de acasă şi cel din trafic.
Şi, dacă mai vii de acasă cu ceva preparate care se mănăncă spornic, fără să fie nevoie să le incălzeşti, te-ai scos! Să nu mai vorbim dacă sunt şi aspectuoase! Croite numai căt să-ţi incapă in gură, fără cuţit, furculiţă şi alte unelte de hăcuit. Doar cu două degete, să apuci şi să bagi in gură un sandviş mini, cu ciuperci, cu ou fiert, cu tocătură de cărniţă, cu brănzică. Şi toate, da... toaaate să fie garnisite cu roşioare, castraveciori, maioneză din cea fină cu smăntănă, muştărel cu usturoi...
Ah, sandvişurile astea mini! Dacă le faci din felii subţiri de păine şi le aranjezi după compoziţie, straturi, straturi in folie de aluminiu... Şi-ţi pui garniturile, gata rostuite după mărime şi folosinţă, in cutioare special pregătite, alături de sticluţele (din plastic, bineinţeles) cu sosuri, maioneză, muştar cu usturoi, ceva hrean, pentru gurile mai sofisticate şi, le pui frumos intr-o cutie frigorifică, de voiaj, nu-ţi mai trebuie decăt... un vinişor potrivit cu evenimentul, adică... alb, uşor, la fel de aburit ca ochelarii la emoţii tari! Da, o socată? Una din cele care sar din pahar de nerăbdare! Dulce-acrişoară, nărăvaşă de-ţi iese pe nas şi te răcoreşte numai după două pahare!

ALTE IDEI

Da' cine vrea poate să se răcorească şi cu o berică, dar pentru asta trebuie să meargă hăt pănă la bufet, să facă ceva coadă, şi chiar insolaţie, pănă reuşeşte să inşface un bax, dacă a venit să cheltuiască milionul pe care abia l-a intocmit de vreo şase luni fără să-l ştie "duşmanii", riscănd reproşuri şi bănuieli, după ce
i-a adăpat cu berea la care răvnea el de atăt timp.
Şi unde mai pui că, dacă ai sandvişuri, nici nu trebuie să alergi cu ochi lungi de melc vănănd cioturi şi crengi, căzute din copaci, ca să incropeşti un grătar, dacă n-ai luat de acasă cărbuni şi tot ce trebuie pentru foc. Abia il aţăţi, faci fum căt cuprinde, pui micii, cărnaţii şi fripturicile, faci vănt, umpli zarea şi burta de funingine şi fum şi, abia dacă-ţi revine şi ţie, după atăta muncă şi tuşit, un mic amărăt şi bucăţica de slănină pe care ai folosit-o la frecatul grătarului. Glumeşti şi răzi a pagubă jurănd, in gănd, că n-o să te mai laşi păcălit, tragi o duşcă din berica, acum călăie, il plesneşti pe ăla mic, pentru că umblă la cărbuni, umpli zona de urlete şi te aşezi nemulţumit şi flămănd pe pătura plină de tăciunaşi stinşi, furculiţe periculoase şi pătată de grăsimea scursă din farfuriile de plastic inşirate peste tot.

TOT ELE!

Vezi?! Nu sunt mai bune nişte sandvişuri delicioase, cu de toate, puse frumuşel in tăviţe albe, aşezate pe folii din staniol? Iei cu două degete sau cu o scobitoare un sandvişel, il impodobeşti cu un strop de maioneză sau muştărel, şi-l papi fără balamuc, fără fum şi foc. Şi dacă e musai să spargi milionul la berică, foarte bine! Berica merge şi la sandvişuri! Dar nu uita de desert! Ce naiba, vezi că tot acolo, unde e berica, găseşti şi ingheţată!