Peisaj silvic multicolor

E primăvară şi mulţi vorsă-şi “schimbe sângele” cu mul­tă, cât mai multă ver­dea­­ţă. Foarte bine! Dacă reuşeşti să ţi-o procuri di­rect de la sursă, plăcerea e mare
Draga m-a anunţat că vom petrece sfâr­şitul de săp­tămână la soa­cră-sa şi e musai să culegem urzici nemaivăzute, îmbinând astfel utilul cu plăcutul, asigurându-ne o porţie serioasă de preparat “schimbător de sânge”. Am plecat într-un grup restrâns, de cinci femei şi un bărbat, într-o dubiţă a cumnatului ei, pentru a rade toată recolta de urzici din zona Buzăului. Cât ai zice peşte am ajuns. Soacra ne-a luat în pri­mire cu ceva cafeluţe şi gustărică de brânză adevărată, ouă ochiuri, lapte bătut şi pâine de casă. A venit să ne ia la pădure un vecin, Ilie, mare cunoscător al locurilor unde “cuibăresc” celebrele urzici, ne-a făcut un control rapid al echipamentului, a eliminat o pereche de mănuşi, ca necorespunzătoare, şi am plecat hăt, departe, cam... 500 de metri până în pădure.
La comanda lui Ilie, toată lu­mea a luat poziţia iniţială, adică “pe vine”, pentru o studiere a tere­nului, poziţie incomodă pentru coana Aneta, care avea pe puţin 90 kg. Cu pasul piticului timp de 30 de minute, toată gaşca de cule­gători optimişti se transformă într-o grămadă de jeluitori, dezamăgiţi de bruma rodului găsit. Am trecut la răscolire şi smulgere din pi­cioare, după o ridicare cu scâr­ţâituri, strâmbături şi văicăreli.
După trei ore, dezamăgiţi şi plini de obidă ne întorceam către casă, când ne iese în cale o ciurdă de ţigănci cu sacoşe pline cu ur­zici! Cumnatul Mitică le întrebă de unde le-au cules şi ele îi arătară drumul. La zece minute de mers prin pădure am găsit pâlcuri mici de plăntuţe şi ne-am recăpătat încrederea. Am rămas în urmă, aşa... Când m-am întors, de de­parte un peisaj deosebit mi se des­chidea în faţa ochilor. Mai precis, mai mulţi copaci şi cinci funduri care mai de care mai dolofane, din care două negre şi trei foarte înflorate. Cele cinci funduri se mişcau încet, parcă pluteau peste frunze veştede şi mici insuliţe verzi. Coana Aneta se întoarse şi-mi strigă cu năduf: “Hai, dragă, să mergem acasă, că în ritmul ăsta strângem şi noi de-o crăticioară de urzici până săptămâna viitoa­re!”. Ca la un gând, toţi s-au ridicat şi, într-un ritm ciudat de vesel, am pornit spre casa soacrei.
Gazda primitoare, care avea o lumină ghiduşă în ochi, după ce ne-am spălat şi am informat-o cât de prost ne-a mers, ne-a instalat la masă, unde ne-a servit cu o ţui­cu­liţă, o ciorbiţă de ştevie dreasă cu lapte bătut şi urzici cu mămăliguţă caldă şi hrean. Ne-a alungat astfel mare parte din dezamăgire şi cu un vin roze şi cafeluţe. Mai o trăncăneală, mai o amintire, s-a făcut timpul să plecăm şi ne-am pupat. Gazda ne-a condus la maşină. Când să urcăm, saco­şele noastre erau pline cu urzici! “Păi ce credeaţi, că vă las aşa? V-am pus d’alea bulgăreşti, cu frunza mare şi cărnoasă. Uite câte am!”, ne zise ea uitându-se către Ilie, care se hlizea de gluma bună pe care ne-o făcuse, ducându-ne la dracu’n praznic să ne omoare, nu alta, după nişte amărâte de urzici!

Draga ucisă cu aperitive şi votcă

Sunt furioasă foc! Vreau să prepar ceva rapid, care să-mi placă, să miroasă frumos, deosebit, suficient de dur, aţăţător, dar şi rafinat. Ca s-o ucid pe Draga! Pentru că nu m-a mai vizitat şi am băut cafeaua nemăcănită. Oare unde o fi?
Şi acum, gata, trebuie să pregătesc ceva mortal şi mă duc la magazinul de la parter, aşa, de o inspiraţie. La intrarea in magazin, inşfac un coş şi incep să iscodesc, cu ochii, rafturile cu preparate din brănză, ambalate atrăgător, apoi galantarul frigorific cu cele neambalate şi... nu simt nici un zvăc! Nici cel mai mic. Trec pe la mulţimea de produse conservate, aranjate frumos, pe sortimente. Nu-i ce-mi doresc. N-au tăria de a mă dezmorţi! Acum trec pe la vitrinele frigorifice pline cu pungi in care se află legume şi amestecuri de legume din cele mai variate. Eu mă uit la ele şi ele la mine!

Intalnire cu victima

Mă indrept spre un galantar cu măsline, gogoşari şi castraveciori muraţi. Am cumpărat doi gogoşari mari. Na! Acum parcă mişcă ceva! Numai că... nu-i de ajuns. Trec pe la produse din carne. Beah! Acum mi s-a culcat de tot elanul! Şi cum nu era de ajuns, o zăresc pe Draga făcănd ochi dulci unei bucăţi de tobă, din galantarul cu mezeluri. Mă duc s-o inghesui, cu toate că era doar ea acolo. Tresări şi răse cu subinţeles, ca să-mi facă in necaz. Imi spuse că m-a văzut cănd am intrat şi s-a ţinut după mine. O credeam in stare de aşa ceva şi i-am zis că vreau ceva deosebit. Ea, la fel! Şi-a cumpărat tobă, mi-a zis că trebuie să plece pentru că vine instalatorul să-i repare ceva la baie şi s-a cărat. Intr-un fel m-am bucurat pentru că nu doream să mă influenţeze in alegerea mea şi apoi cum aveam s-o mai "omor" cu preparatul meu?! Am trecut la treaba mea şi am continuat cercetarea. M-am intors puţin şi... un miros fin, de peşte afumat, uşor sărat, mi-a mişcat interesul. Ah! S-a produs scurtcircuitul, flama! Şi... am luat două bucăţi de macrou afumat! Perfect! L-am amuşinat şi mi-am umplut plămănii de mirosul pe care-l căutam. Daaaa, fin şi dur, rafinat, aţătător...

Acţiunea

Acum, revigorată, mă intorc acasă. La parterul blocului meu, cineva prăjise păine. Altă flamă! Da, imi aduc aminte perfect reţeta. Pregătesc totul, bag tava in cuptor şi apoi scot sticla de vodcă şi două păhărele pe care le aranjez frumos pe platou. Mirosul ucigător, pătrundea prin toate crăpăturile, către toate nasurile. Am scos sandvişurile şi le-am lăsat la răcit, le-am garnisit cu ceva maioneză şi verdeaţă şi... Şi Draga nu mai apărea! "Mă aşteptai, nu?!", imi zise ea dănd năvală. I-am dat o farfurioară cu sandvişuri şi am imbiat-o să le guste. Draga n-a stat pe gănduri şi a inceput să mănănce. "Lua-te-ar naiba! Credeai că n-o să vin, după ce m-ai omorăt cu mirosul?", şi se delecta cu gusturile care-i răscoleau simţurile. Am innobilat aromele cu o votcă ce a avut efectul pe care-l aşteptam. Draga, cu ochii inchişi, imi zise: "Dragă, aşa ceva iţi poate provoca un orgasm! Şi chiar o moarte!", mai zise ea muşcănd delicat dintr-un sandviş. Păi, chiar asta am şi vrut, ticăloaso! Am vrut să te omor cu ceva ce-ţi place, pentru că n-ai mai dat nici un semn de viaţă două zile! Ei, ce zici?, am intrebat-o. "Nimic! Mai omoară-mă şi altă dată!", imi zise şi se mai lăsă ciupită de incă un păhărel de votcă.

Sandviş cu peşte afumat

Ingrediente: păine, două bucăţi macrou afumat, 200 g unt, Â două ouă, 100 gr măsline, doi gogoşari acri, două lămăi, piper, o legătură mărar şi pătrunjel, smăntănă sau maioneză.
Preparare: păinea se taie felii (12 bucăţi). Peştele se curăţă de piele, se dezosează, se rupe bucăţele ce se pun in zeama de la o lămăie, pentru o oră. Tava se unge cu unt. Feliile de păine se ung cu unt şi se aranjează in tavă, cu partea unsă in sus. Se pun ouăle bătute intr-o tigaie, atăt căt să se coaguleze puţin şi se trag deoparte, se adaugă gogoşarii tocaţi mărunt, storşi de zeamă şi rondele de măsline, apoi se montează pe fiecare felie de păine căte puţin. Peste ou se pune căte o bucată de peşte, se piperează, se toarnă puţină zeamă in care a stat peştele, se acoperă cu o felie subţire de lămăie şi se dă la cuptor, la foc iute căt să se prăjească păinea. Se serveşte rece, cu smăntănă sau maioneză şi verdeaţă tocată.

Incepe postul Crăciunului

Ştiaţi că la 14 noiembrie incepe Postul Naşterii Domnului? Nuuu? E, acum ştiţi! Ştiam şi eu, numai că nu mi-am inchipuit că poate stărni atăta panică. Chiar groază!
Prietena mea Draga a venit mai mult decăt ingrozită pentru că intrăm in post! Ei şi, ce-i cu asta?, i-am spus eu. Ce, ai uitat să găteşti, să faci minuni din legume şi fructe? Treptat, fruntea i se lumină şi trecurăm la o cafeluţă de relaxare şi limpezire a situaţiei cumplit de tensionate. Măi, fato! Nu-ţi dai seama că acum, in perioada asta, poate o gospodină adevărată să-şi etaleze talentul?! Păi, ai uitat cănd pui pe masă minune de măncărică din dovlecei cu chifteluţe din soia, de-alea grozave din care faci tu, de nu recunoaşte nimeni inlocuirea cărnii cu soia, cănd faci tu, pentru sămbătă şi duminică, scrumbie in pergament sau plachie de crap, de mor de poftă jumătate dintre vecini, ei, cum e, dragă?! Şi, vrei să-mi spui că ai un reţetar minuscul? Tu?!
Draga mă privea din ce in ce mai increzătoare. Se scutură ca de fiori şi-mi spuse că nu-şi dă seama ce o apucase. Imi mai zise că, in magazin, la coada de la păine, intălnise pe vecina de la trei, care-i spunea cu groază că intrăm in post şi că ce-o să mai gătească ea, pentru că ai ei nu mănăncă decăt carne şi brănzeturi. Atăt de speriată era vecina de la trei, incăt ii indusese şi ei starea de panică. Nu-mi venea să cred şi, pentru că tot eram la o cafeluţă, i-am tras un perdaf şi i-am spus că, atunci cănd se instalează bătrăneţea, panica işi face de cap. Draga a percutat rapid, arsă de ciupitură, şi mi-a zis că-mi va demonstra ea ce poate.

Aşa te vreau, Drago!

Şi, cănd a dat să plece, i-am zis că ar putea să mă ajute să prepar ceva pentru cuscrul meu, care trebuia să mănănce numai legume fierte. Draga şi-a indreptat spatele şi a ieşit pe uşă cu aerul unui general plin de răni, care a reuşit să obţină un armistiţiu. Ce-mi veni cu cuscru’ nu ştiu, dar imi trebuia un motiv care să justifice intr-un fel măncărimile de degete şi imboldurile pe care le aveam. Mi-am zis că n-ar strica să incep o intrare in subiect, uşoară pentru inceput. Buuun! Deci, chitită pe lucruri mari! M-am infipt in frigider şi am scos cutiile cu legume. Instalate pe masa din bucătărie, cutiile trebuia să-mi ofere tot ce m-ar inspira pentru o creaţie culinară deosebită. Aş! Toate erau nişte obscure legume: dovlecei, roşii, ţeline, ardei graşi - galbeni şi verzi - morcovi, mărar şi pătrunjel. Ptiu! Nimic deosebit! Elanul mi se pleoştise! Dar nu trebuia să arăt asta! Musai trebuia să prepar ceva! Mă enerva semnalul subliminal pe care mi-l transmisese Draga! Ia te uită, dragă, cum se transmit ideile proaste şi panica fără rost!

Ajutor de la ranita!

Pe uşă işi făcu apariţia Draga, mă intrebă ce fac şi se oferi să m-ajute. S-a dus la cămară, a scos patru cartofi, două cepe, un borcan cu fasolică verde, o căpăţănă de usturoi, ce mai calea-valea, tot ce trebuia să caut eu in cămara mea. Cu toate legumele inşirate pe masă, ne-am apucat să le curăţăm şi să le pregătim pentru a face o minunată măncărică. Fără carne, evident! Am curăţat, am tocat, am fiert, am combinat, am adăugat, am sărat şi piperat, am usturoiat...
La sonerie, bing-bang! Aud ca prin vis. Mă ridic cu greu din fotoliul in care adormisem şi deschid. La uşă, Draga, speriată pentru că nu-i răspundeam. Ce-i cu tine, dragă, de nu răspunzi? Sun de cinci minute! Ţi-e rău? Mă uit la ea şi clipesc des ca să o văd mai bine.
Hai să bem o cafea, da'... o faci tu, că eu sunt adormită şi obosită! Pănă acum, cănd m-ai deranjat cu soneria, preparam amăndouă o măncărică de legume. De post, tu!

Măncare de legume

Ingrediente: două cepe, trei roşii, doi ardei graşi, un morcov, trei cartofi, fasole fideluţă, o sfeclă roşie mică, usturoi, sare, piper, mărar, pătrunjel, cimbru.
Preparare: morcovul şi cartofii se pun la fiert. Sfecla se fierbe separat. Ceapa tocată şi ardeii feliuţe se inăbuşă cu puţină apă, se adaugă fasolea, roşiile descojite, tăiate felii, morcovul şi cartofii fierţi, curăţaţi şi tăiaţi bucăţi, sfecla tăiată cubuleţe, usturoi tăiat, sare, piper, cimbru. Se dă la cuptor incins 15 minute. Se ornează cu verdeaţă.

O masa mai usoara

Mancarurile consistente consumate pe timpul Sarbatorilor trebuie inlocuite cu ceva mai usor
Atrecut o saptamana de la Revelion si ecoul petrecerilor nu s-a stins inca. Ghiftuiala sfarsitului de an, asezata pe ici, pe colo, o sa-mi dea ceva batai de cap. Unde mai pui ca nici nu vreau sa mai aud de sarmale, fripturi, carnati, piftie, salate in fel si chip, tuici (calde sau reci), vin, cafele, dulciuri etc. etc... Beah! Prea multe intr-un timp atat de scurt! Destul! Dar trebuie sa mananc! Curios, n-am scapat de foame! Am crezut ca voi manca mult mai putin dupa... Nici vorba! Numai ca acum vreau ceva mai bland, ceva mai fara carne, mai usor. De aceea am plecat la piata, cu speranta ca voi gasi acolo mai putine produse ispititoare si totusi o inspiratie pentru o mancarica usoara, dar satioasa. Am ajuns si... Mda, deziluzie totala! Cativa rataciti ca mine vanau cate un tarabagiu. Ici, colo, cate un vanzator ratacitor vara sub nasul trecatorilor funii de usturoi, bureti de vase, leucoplast cu rivanol si alte alea. Cumpar doua salate ciufulite, crete, de la o vanzatoare bosumflata, suparata pe toata lumea. Un betiv ma imbia cu niste hrean uscat. Dezamagita, ma intorc spre statia de tramvai si dau nas in nas cu o femeie care vindea dintr-o sacosa telina mare cat pumnul. Cinci la 10.000! O mai intreb o data si femeia imi vara sub nas o mana plina cu teline. "Ia, doamna, ia! Ca e buna si de Sf. Ion!", ma indeamna ea. Nu stau pe ganduri si-i dau banii pentru zece bucati, insfac telinele si fug la tramvai.

PLANURI

Pe drum incep sa-mi fac ganduri ce si cum o sa pregatesc din ele. Dar mai intai trec pe la Draga, prietena mea. Ea are idei geniale si am sa i le imprumut cu nerusinare. Asta pentru ca o mare parte din vina de a ma simti atat de indopata ii apartine. Ea e cea care a gatit majoritatea bucatelor si care le-a facut atat de bune, incat n-a putut rezista nici unul dintre musafiri. Precis are Draga o reteta usoara care sa ma sature, fara sa ma indop prea mult. Ajung la ea in prag, sun si o aud strigand sa intru. Nu m-a lasat sa stau prea mult si mi-a si zis ce trebuie sa fac. Mie!... Hm, cum s-o fac sa inteleaga ca trebuie sa ma ajute?! Acum, mi-a intrat in piele o leneeee! Si parca nici nu-mi mai este foame! Draga se uita la mine si pricepe imediat. "Lasa, draga, te ajut eu s-o faci!", zise multumita pentru ca m-a prins pe picior gresit. Si a profitat de ocazie ca sa-mi tina o lectie de cum se prepara telina si ce avantaje avem daca o mancam si de... cat de cascata sunt, pentru ca am uitat ca este Sf. Ion si trebuie sa mergem la fratele ei. Acolo... iar mancam fripturi, carnati, racituri si alte alea... Am inteles ca telinele mele sunt niste legume usoare, cu vitamine, gustoase, merg si la salate si... la mancarica, si cu masline, si cu iaurtel... Gata, acum stiu! Fac mai intai o mancarica de telina cu masline, dupa cum zice Draga, si-i trag o salata verde, ca mi-era dor si, mai tarziu, cand plecam la Ionut, fac pe pretioasa si ciugulesc ici, colo cate ceva ca sa fac impresie buna.

Mancare de telina cu masline

Ingrediente: patru teline mari, o ceapa mare, o lingura bulion, o lingura cu faina, o ceasca cu ulei, 20 da masline, sare, zahar, patrunjel.
Preparare: telinele se curata si se taie rondele de o jumatate de centimetru. Se prajesc in ulei si se asaza in cratita. Ceapa se taie marunt si se rumeneste cu un varf de lingura de faina, bulion, sare si piper. Se toarna peste telina si se pun maslinele. Se da in fiert si se pune la cuptor pentru o jumatate de ora la foc mic. Cand e scazuta se pune pe platou si se presara patrunjelul.

File de cod cu cartofi

Am cumparat 500 g file de cod cu gandul sa-l fac asa, mai de "ulcer", vorba prietenei mele Draga. Ajunsa acasa, suna cineva si intra! Era... Draga! O rog sa ma ajute si se pune pe treaba.

Incepem

"In timp ce tu speli codul si-l pui la fiert, eu pun la fiert opt cartofi potriviti. Ai maioneza? A, da, am gasit!", zise ea cautand in frigider. Scoase borcanul cu mustar si branza de vaci, o legatura de cimbru, doua de marar si una de patrunjel. Mai scoase un castravete si patru rosii mari din camara, doua linguri de nuci, uleiul de masline, boiaua dulce si le puse pe toate pe masa din bucatarie. Eu bag viteza cu codul, il pun la fiert si scot o cratita pentru cartofi. Draga tocmai ii spalase si ii baga in cratita cu un praf de sare. Imi vari sub nas legaturile de verdeata pe care trebuia sa le spal si sa le toc fin. M-am executat rapid, ca sa nu ratez operatiile ce urmau. Draga puse miezul de nuca intr-o tavita, in cuptor. Dupa cinci minute il scoase si-l lasa la rece. Codul incepu sa fiarba si-l tinu cam 15 minute, apoi il scoase la racit. Draga incepu sa cotrobaie dupa o craticioara de doi litri, asa ca i-am indicat locul craticioarei. "De ce?", "Ai sa vezi!", imi zise si o bucurie mare ma inunda brusc. "Ai sa vezi!"... cuvinte magice, pe care numai Draga stie cum sa le materializeze. Cartofii erau gata. I-am undit in apa rece si i-am lasat la racit. Codul se racise, iar Draga l-a facut bucatele si l-a bagat in castronul cu zeama de lamaie, peste care a turnat doua linguri de ulei de masline, praf de boia dulce, pentru culoare, sare si le-a amestecat usor.

Truda

"Cartofii curatati si raciti trebuie taiati felii rotunde, groase de o jumatate de centimetru"! "Da, sa traiti!", am zis si ma frigeam cu sarg jupuind cartofii care nu se lasau cu una cu doua. Cand am terminat, i-am aruncat cu naduf in camara sa moara de frig, pana-i vom folosi! Draga turti nucile cu o sticla, puse intr-un castron sase linguri de branza de vaci, pe care incepu s-o bata bine, turna patru linguri de maioneza, drese de sare, piper si incepu sa le amestece bine cu nucile. Apoi, lua cartofii din camara, ii taie rondele peste care puse un praf de sare si piper. Aranja in craticioara un strat subtire din crema de branza, peste care monta bucatile de peste care, acum aratau rozaliu, de la boia! Peste bucatile de peste puse crema, cam de un deget, apoi rondele de cartofi, apasa putin, apoi crema si iar rondele de cartofi. Puse cratita la rece. Felie pe razatoare castravetele. Scoase din camara cratita si, pe un platou pe care a pus un strat de crema, rasturna compozitia din cratita, care iesi ca un tort! Peste peste, Draga aseza un strat de crema pe care o amestecase cu tocatura de verdeata. Peste crema asta a adaugat rondele verzulii, cu miros de aer curat si apa, de castravete si cubulete de rosie si un mot de patrunjel, ca un panaj de coif inconjurat de un sos verzuliu de ulei de masline, zeama de lamaie si marar tocat fin. Nu-mi venea sa cred. Vorba bunicii: "Din trei spanace, poti sa faci o masa bogata!" Si ce frumos arata obiectul acela! "Nu-mi vine sa-l mananc!", ii soptii. Draga imi arunca o privire care-mi zicea: "Parca nu te-as cunoaste!", si-mi zise: "Vii cu aperitivul asta si-l mancam la mine!" Pai, daca e de ulcer... Mancam tot!