Nepotul Mircea se insoară in Olanda

Ah! Nepoţii ăştia! Cănd sunt intr-o incurcătură dau fuga la mătuşi ca să-i scoată din... necaz. Şi de data asta mă pune in mare incurcătură Mircea, nepotul de la Timişoara. Il găsi insuratul! Şi nu oriunde, ci tocmai in Olanda! Acolo şi-a găsit ju­mă­tatea sau, mai precis, jumătăţul, că-i bărbată!
Şi, uite aşa, am primit un telefon de la nepotul Mircea, care do­reş­te nespus de mult să-i dau o reţetă de ceva deosebit, pentru George, vii­toarea lui mireasă. Bietul George vrea să-i pregătească lui Mircea o prăjitură pentru ziua in care se vor căsători, aşa, ceva care să răm­ană ca un simbol al acelui moment, la fel ca o melodie, ca o ima­gine... Mi-am pus imaginaţia la fiert, pentru ca să nu mă fac de răs şi să satisfac mireasa. Pentru că imi făcuse un portret verbal al acesteia, am inţeles că-i un băiat frumuşel, delicat, talentat şi sensibil. Ok, da'... cu gătitul cum o sta? Nu ştiu cum s-o, să-l iau?! Să-i dau reţeta ca unui expert sau ca unei incepătoare? Nu vreau s-o sperii!
Am stabilit că trufele sunt cele mai delicate şi mai fine pe care le poţi alătura unui moment fericit. Şi am pus măna pe telefon pentru luminarea lui George.

INDICAŢII

Mi-a răspuns chiar el. Dragă George, sunt eu, mătuşa de la Bucureşti. Cea cu reţe­ta de ceva bun. Sper să nu te sperii, pentru că eu sunt ceva mai repezită şi nu ştiu dacă exprimarea mea va fi intocmai cu cerinţele. Fii ingăduitoare! Pardon!
Am stabilit că trebuie să prepari ceva dulce-amărui, pentru că e deosebit, deci, trufe. Da, ai inţ­eles, trufe. Nuuuu, nu ciupercile acelea pe care le descoperă porci dresaţi special prin unele zone din Franţa, nu, ci bomboanele acelea din unt şi diverse alea deosebite, care ţi se topesc in gură şi te fac să uiţi de necazuri sau iţi măresc fericirea, atunci cănd e. Da. Alea. Păi... ai nevoie de un pachet de unt, 200 gr zahăr pudră, un gălbenuş, trei linguriţe de cacao, bucăţele de coajă de portocală in zahăr, stafide şi curmale tăiate mici, mici bucăţele, ciocolăţică rasă sau cacao, esenţă de rom şi un praf de sare. Cum ce-ţi trebuie sare? Păi, fără sare, nimic nu-i gustos, dragă! Sarea face să iasă in evidenţă dulceaţa componentelor. Bine. Ai in casă toate astea? Perfect! Pune-le pe masă! Te-ai spălat pe măini? Mă! Eu te intreb, pentru că aşa trebuie! Nu am de unde să ştiu că tu eşti pregătită.

DULCE



Treci la treabă! Fato! Nu stra­nuta peste ingrediente! Aha! Bine, hai să preparăm! Ce faci? Aa, iţi pui căştile? Puneţi-le! Gata? Acum trebuie să freci bine untul cu zahărul pudră. Bagă-l la blender! Ah, m-ai asur­zit! Gata? Opreşte-l! Incorporează gălbe­nuşul, apoi pune cacaua, esenţa de rom. Dă blenderul la viteză mică şi adaugă coaja de portocală, stafidele, curmalele şi un praf de sare. Ce faci? Ce ţi-a căzut? Păi ţine bine de el! Doar nu-l laşi să umble pe masă! Opreşte-l! Scoate-i capacul şi gustă compoziţia. Vezi, potriveşte de dulce după cum iţi place! Să fie puţin amăruie! Aşa trebuie, dau o senzaţie deosebită! Scoate va­sul şi bagă-l in frigider pentru 15 minute. Nu, dragă, nu mai stau la telefon pănă atunci! Hei, ce faci, bă­zăi? Termină, că mă induioşezi prea tare şi-mi strici ziua! Fii aten­tă! După ce trece timpul scoţi compoziţia şi faci bulgăraşi mici, pe care ii dai prin ciocolată rasă fin şi cacao. Apoi le păstrezi la rece, intr-o cutie din carton sau capito­na­tă cu pergament. Cum? Nu te aud bine, lasă smiorcăiala! Aaa, mulţumesc! Aştept să mă suni! Cum? Măine plecaţi şi luaţi trufele cu voi? Păi, ăia din Olanda nu au tru­fe? A, am uitat! Scuză-mă! Daaa, cred că o să fii un mires, o mireasă, o, un, scu­ză-mă! Incă nu m-am obişnuit, dar o voi face! Oricum, eu tot vă iubesc! Casă de piatră!

Trufe


Ingrediente: un pachet de unt, 200 gr zahăr pudră, un gălbenuş,3 linguriţe cacao, bucăţele coajă de portocală in zahăr, stafide şi curmale tăiate bucăţele mici, ciocolată rasă sau cacao, esenţă de rom, un praf de sare.
Preparare: se freacă bine untul cu zahărul pudră, se incorporează gălbenuşul, apoi cacaua, esenţa de rom, coaja de portocală, stafidele, curmalele şi un praf de sare. Potriviţi de dulce. Se fac bulgăraşi mici, ce se dau prin ciocolată rasă fin şi cacao.
Se păstrează la rece, intr-o cutie din carton sau in staniol.

Inspiratie de oriunde

Organele de porc trebuie bine gatite. Savoarea preparatelor din organe aduce gurmanzii pe culmi de desfatare gastronomica.
Trec printre tarabe si ma intalnesc cu o fosta colega care taraie dupa ea un nepotel. Dupa pupaturile si "vai, tu, ce bine arati!" de rigoare, ii tai elanul unei noi avalanse de complimente si o intreb ce-a gasit bun. "Nimic nou!", se tangui ea. I-am sugerat o periere rapida a sirurilor de tarabe si magazine. Intre timp, nepotelul isi facuse de lucru cu un capat al snurului de la geaca, pe care ba il sugea, ba il scuipa aruncandu-l cu dexteritate catre un pusti anexat la o bunica, vanzatoare la taraba.

Porniram toti trei

Bunica impingea de la spate copilul care abia se taraia si isi arata fatis lipsa de interes. Colega tinea mortis sa cumpere o bucata de costita afumata. In magazinul micut era inghesuiala si eu, cumsecade, am promis ca-i voi supraveghea intre timp comoara. Insfac copilul de gulerul gecii si-i calauzesc pasii spre un magazin care vindea diverse aparate casnice. Ne uitam in vitrina amandoi, fiecare cu interesul diametral opus. Ma aplec putin, ca sa citesc un pret, pus doar ca sa nu-l poti citi, si scap din ochi comoara care... disparuse. Hm! Mi-a venit sa rad. Imi imaginam ce fata o sa faca bunica la vestea asta! Dar... nu era frumos! Asa ca... am pornit in cautarea micului "Goe" si, numai la gandul ca bunica-sa, aproape sa-si dobandeasca prada, afland pierderea avea sa lesine in bratele mele de spaima (sau mai stiu eu cum s-ar mai fi manifestat!), am bagat viteza.

Descoperire

He! Norocul meu e ca am fler! Mai ales cand am de-a face cu astfel de entitati rautacioase si prost-crescute! L-am gasit tot acolo, la copilul pe care-l terorizase cu ceva timp inainte, scuipandu-l cu snurul de la geaca. L-am surprins in timp ce-i arunca in cap cu frunzele vestejite de pastarnac, uitate pe o taraba goala. Bietul copil se ascunsese sub taraba vecina, sperand ca va scapa de nataraul invadator, in timp ce bunica-sa isi vedea de vanzari. Am inhatat invadatorul la fix, producand totodata o autoimproscare, inainte ca un smoc de vestejituri sa zboare catre cel asediat. Invadatorul a inceput sa zbiere isteric, ca din gura de sarpe, ofticat ca a primit in plina figura smocul de verdeata. Il prind de guler si mai mult il tarai spre magazinul unde trebuia sa o gasim pe bunica-sa. Femeia iesise si, fara sa stie prin ce trecusem cu minunatul ei nepotel, care se linistise ca prin farmec, isi potrivea fericita bucata de costita intre sticlele cu apa si suculet pe care le cara in sacosa pentru puiut. Ii spun ca vreau sa ma duc in hala si imi iau repede adio de la ei. Cand i-am spus copilului un "pa" cu zambetul pe buze, acesta isi scoase catre mine o ditamai limba... Ha!... Are rost si un neobrazat ca asta! Ei bine... Da! Asta era! Iata inspiratia! Am sa cumpar limba! Fac limba cu masline...

Limba de porc cu masline

Ingrediente: Trei buc. limba de porc; o jumatate pahar cu ulei; 30 buc. masline; doua cepe mari; doua linguri pasta de rosii; piper pisat; o foaie de dafin
Preparare: Speli limbile si le fierbi cu sare. Cand s-au fiert, le lasi la racit si le jupoi de piele. Le tai in felii groase de un deget. Calesti ceapa tocata marunt, in ulei, si torni putin din zeama in care au fiert limbile. Adaugi maslinele, pasta de rosii, piperul, foaia de dafin si dai un clocot. Pui bucatile de limba si diluezi sosul cu zeama, cat sa acoperi carnea. Potrivesti de sare, piper si rosii (mai pui pasta) dupa gust. Dai la cuptor o jumatate de ora intr-o tava si adaugi zeama, daca sosul a scazut prea mult. Servesti cu garnitura de cartofi natur sau piure, orez etc. Salata, dupa dorinta!

Taitei si dulceata de visine

Ajutorul dat bunicii aduce mereu o rasplata, iar musafirii vor avea satisfactii pe masura. Bunica pregatise taitei. Framantase o coca nu prea tare, o intinsese, o facuse subtirica, dar nu ca pentru taiteii de supa, o rulase si apoi taiase bucatele. Din rulourile de coca, femeia rasfira cu degetele fasii lungi de coca, pe care le taia mai scurtute si le scutura bine de faina. "Bunico, ce faci?", intreba baiatul curios. "Fierb taiteii astia, in apa cu sare si putin ulei."

AJUTOR

"Ia, pune mana si piseaza, cu sticla, nucile astea", zise bunica, punandu-i in mana un castronel cu un sfert de kilogram de nuci curatate si o sticla de-o jumate. "Vine acusi unchi-tu' cu toata liota si trebuie sa le punem ceva dulce la copiii aia", il lamuri femeia. "Le pisez sau le turtesc?", intreba baiatul ca s-o necajeasca. "Turteste-le mai repede ca sunt gata taiteii!", il grabi ea in timp ce scurgea taiteii pufosi intr-o strecuratoare. Lua apoi la batut ouale, cu cinci linguri cu dulceata de visine, mari de-ti umplea gura numai una (de aveai curajul sa furi!), praful rosiatic de scortisoara, praful de sare si... "Gata? Ce tot faci, ada-mi nucile, ca se face seara!", il imboldi bunica. Baiatul ii intinse hartia alba pe care turtise miezul de nuca, uitandu-se cu jind la dulceata de visine.

DESFATARE

"Hai, ia o lingura!", il indemna ea, in timp ce amesteca si nuca, si taiteii in castronul frumos mirositor. "Ce zgarcita!", bombani nepotul in timp ce tinea in mana borcanul. Mirosul imbietor al visinelor dolofane, ce pluteau in siropul visiniu-transparent, ii dadea fiori pe sira spinarii. Lua o lingura cu dulceata, in care nu incapura decat patru visine, si o puse pe o farfurica. Lua o lingurita, facu gura mare cat putu, inchise ochii si se lasa patruns, pana in cele mai ascunse unghere ale trupului, de parfum. Inghiti putin sirop, strivi de cerul gurii doar o visina si, deodata, ceva carnos, tare-moale, dulce-acrisor se tinu de limba lui. Repede, mai lua una. Inghiti. Inca una si... ultima. Pe asta nu, nu o va inghiti tot atat de repede. Ii va da inca putin sirop din cel ramas in farfurica. Asa, acum o mai tine un pic. "Minunat! Minunata dulceata face bunica!", gandea copilul. "Da-mi pesmetul!", il trezi bunica la realitate. "Am uns cratita cu unt si trebuie s-o dau la foc".

NERABDARE

"Cand e gata?", se interesa baiatul cu ochii la castronul din care bunica turna amestecul peste pesmetul ce acum era lipit de cratita. "Cand se desprinde de cratita, e gata!", ii zise bunica, multumita de cum arata compozitia. "Da-mi laptele sa fac o crema, ca n-avem frisca! Si inghite odata visina aia, c-ai sa te ineci!" Si baiatul o... inghiti.

Prajitura cu taitei, nuci si frisca

Ingrediente: 300 g fidea sau taitei; 250 g nuci macinate; trei oua; 4-5 linguri cu dulceata (una foarte parfumata); o lingurita cu scortisoara pisata; unt pentru uns forma; doua linguri cu zahar, dupa gust; sare; frisca, bombonele.
Preparare: Fierbi taiteii in apa cu un praf de sare si un pic de ulei, apoi ii limpezesti si ii scurgi bine. Bati ouale, le amesteci usor cu nucile, dulceata, scortisoara, zaharul si un praf de sare, dupa gust, si adaugi taiteii. O forma rotunda o ungi cu unt si presari cu pesmet. Pune acum compozitia in forma si da la cuptor cu foc potrivit. O coci pana ce prinde o crusta. Scoate-o din forma dupa ce s-a racit si serveste-o taiata ca tortul. Orneaza cu frisca sau crema ce se asorteaza cu dulceata folosita si bombonele multicolore pentru ornat.

Stelutele miros a cer si a nori

Ar pregati ceva dulce, care sa-i tina cateva zile, dar nu o ispitea nimic. Si culmea, ii venea in vizita nepotica. Mica printesa nazuroasa, satula de produsele din magazine, devora prajiturile facute in casa. Problema era ca-i placeau cel mai mult biscuitii. Asta era! O sa faca biscuiti. Pregateste faina, untura, oua, mirodenii si tavi. A! Uitase formele. Ii placeau biscuitii in forma de stea, de parca cei rotunzi n-ar fi avut acelasi gust. Dar... mamaia trebuie sa faca stelute! Deci, mobilizare totala! Da drumul cuptorului, ca sa fie bine incins, pregateste maiaua si o pune la caldurica, pe calorifer. Tocmai cand punea faina si untura suna cineva si se auzi o bataie usurica in usa. E, a venit! Mai devreme decat se astepta! Lasa totul si o ajuta pe printesa sa se dezbrace. In tot acest timp, gurita i-a debitat o multime de intrebari la care a trebuit sa raspunda mamaia. Scapata de hainele groase tasni ca din pusca din mainile femeii si se duse direct la bucatarie. Se instala cu greu pe un scaun, foarte aproape de masa si incepu a cerceta. Pe masa, un peisaj fascinant o intampina: gramada de faina alba, pufoasa o ispitea si chiar incerca sa sufle in ea. Mamaia, care o urmase de aproape, o stopa cu un "nu" ferm si actiunea inceta brusc. Si incepura sa curga: asta ce e, ce faci cu asta, de ce pui aia, si altele si altele. Nu mai vorbim de manute, care incercau cu frenezie sa se strecoare in tot ce era pe masa. Maiaua crescuse si mamaia a putut manevra rapid si cu dexteritate componentele, facandu-le sa dispara intr-un amestec unic si cat mai indepartat de manutele inamice. In timpul acesta se straduia sa raspunda cat mai pe intelesul fetitei potopului de intrebari. Cu tot protestul ingerasului periculos, aluatul a fost lasat la crescut, cu explicatiile de rigoare.

La treaba!

S-a scurs timpul si acum trebuia intins aluatul pentru facut stelute. Fetita si-a reluat locul la masa. Mamaia smulse un cocolos de coca si i-l dadu copilei, mai mult ca sa scape de ea. Incantare si mare bucurie aparu pe fetisoara de ingeras. Nu-i venea sa creada. Avea in manuta o mingiuta de coca, moale ca plastilina de la "gradi", pe care putea s-o transforme in ce vrea ea si s-o faca biscuiti. Ba... chiar primi si un praf de faina, in care-si baga amandoua manutele si se mozolea de zor intr-un framantat frenetic. Mamaia intinse aluatul si, cu forma, intocmea stelute.

Apar stelutele!

Forma de stea ajunse la marginea aluatului. Fetita se opri si, cu un gest scurt, isi inlatura un zuluf de pe frunte, murdarindu-se de faina pe fata, ofta si-i ceru femeii forma, ca sa-si faca si ea stelute. Reusi sa faca doar doua, pe care le puse deoparte, si continua sa framante si sa bata cu palma picul de coca ce-i ramasese. Mamaia orna acum stelutele, cu stafide si rahat. Le-a bagat la cuptor si s-a intors la alta coca, sa termine biscuitii, multumita de faptul ca i-a dat copilei de lucru si poate sa-si faca treaba fara probleme. Concentrata la maximum pe treaba deosebita pe care o facea, fetita comenta, din cand in cand, cum si in ce fel aveau sa arate stelutele ei, cat de bune vor fi si ce va zice mami cand va afla ca ea a facut stelute cu mamaia. Gurita rosie, cat o ciresica, se tuguia si capsorul cu zulufi blonzi se intorcea intr-o parte, cand cerceta turtirea sau rotunjirea botului de coca. Se inrosise la obrajori si brobonite de sudoare se zareau la radacina parului de la tample de atata efort si caldura din bucatarie.

Premiul cel mare

Primul rand de stelute s-a copt. Femeia a pus in cuptor alta tava cu stelute. A scos din cele coapte cateva, le-a stropit cu esenta de rom, le-a presarat cu zahar pudra si le-a asezat pe un platou. A repetat operatiunea si cu celelalte si le-a pus pe alt platou, pentru racit. Pe o farfurioara a asezat trei stelute, in dreptul fetitei, care s-a oprit din framantat, a scuturat palmutele de faina si a tras farfurioara mai aproape. "Ai grija, frige!", i-a zis mamaia. Ochisorii albastri ca cerul se uitau fascinati la stelute. Isi apropie nasucul de farfurie si trase adanc in piept mirosul minunat. Ridica palmutele trandafirii, cu degetelele rasfirate ca petalele unei flori exotice, isi propti privirile albastre in ochii femeii si cu glas aproape soptit ii zise: "Mamaie, stii a ce miroase steluta asta? Stii?" "Nu", raspunse mamaia, cu gandul ca n-a pus ce trebuie in coca. "Mamaie, miroase a... cer... si a... nori, mamaie! A... steluta norocoasa!" Vorbele copilei o uimira fericit pe femeie. Un sentiment pe care nu-l mai intalnise o napadi si lacrimi ii incercau ochii. "Da, e premiul cel mai mare pe care-l poate primi o mamaie pentru stelutele pe care le face! Asta da premiu!", zise mamaia cu sufletul plin de fericire, sarutandu-si nepoata.

Biscuiti fragezi

Ingrediente: un kg faina, 500 g untura, doua oua, o cana de lapte (sau apa calduta), 25 g drojdie de bere, o mana zahar, o jumatate de lingurita de sare, esenta de rom (una-doua sticlute), stafide, rahat, fructe din dulceata (dupa placere), zahar pudra, fulgi de cocos.
Preparare: In lapte (sau apa calduta) dizolva drojdia, doua linguri de faina si o lingurita de zahar. Lasa la crescut (maiaua) pentru 15 minute. Pune-o pe masa in faina, in mijlocul careia adaugi untura, cele doua oua, sarea, zaharul ramas si esenta de rom. Amesteci totul si faci un aluat pe care il lasi la crescut 1/2 ora. Intinde o parte din aluat si fa o foaie de 0,5 cm grosime, din care decupeaza in formele dorite si orneaza cu stafide, rahat, etc. Repeta operatiunea pana la terminarea aluatului. Pune in tava si coace la foc potrivit, timp de 20-25 minute. Nu trebuie sa le rumenesti. Le scoti cu atentie pe platou, le poti stropi cu esenta de rom sau de vanilie, sau chiar cu coniac si presari zahar pudra sau fulgi de cocos. Daca le doresti sarate, poti sa le umezesti cu o pensula uda si presari sare grunjoasa.