Prima săptămână după Duminica Paştilor se numeşte Săptămâna Luminată. Puteam crede că, după agitaţia de Paşti, bunica se va mai linişti şi va sta, măcar puţin, să se odihnească. Aş! Luni de dimineaţă, conform planului făcut cu mătuşa Mitana, aceasta s-a înfiinţat la noi, pregătită a o ajuta pe bunica la împărţit pasca cea mare, ascunsă special de mâncăcioşi. Au tăiat-o în felii, le-au numărat şi hărăzit unuia sau altuia, le-au pus pe farfurii. Le-au alăturat câte un ou roşu, un pahar cu vin, o felie de brânză şi una de pâine. Cu astfel de bucate s-au pornit pe rând a le da. Într-o jumătate de oră, toate dispăruseră, iar ele, mulţumite, au pus de o cafeluţă şi de o "discuţie de oameni mari".
Am tras cu urechea, prefăcându-mă preocupată de gulerul de mătase al rochiţei pe care am primit-o cadou de Paşti. Cică tanti Leana era foarte mulţumită că Mihai, răposatul său bărbat, ar fi murit acum un an, chiar la unu noaptea, în Lunea Albă, mai precis imediat după Înviere. Tanti Leana era ferm convinsă că Mihai s-a dus direct în Rai, fără a mai da socoteală de beţiile crunte, umblatul cu femeile şi tot balamucul pe care-l făcea când venea mangă şi punea de-o bătaie pe Leana şi Paraschiva, fii-sa. "Apăi, dacă-i aşa, a scăpat la mustaţă, nemernicul! Poate măcar acolo să-şi dea seama cât era de ticălos!", a zis tuşa în concluzie. Bunica a privit-o pieziş şi i-a zis: "De intrat o fi intrat, dar nu cred c-a făcut purici acolo, la cât era de tâmpit! Sunt sigură că a plecat singur, pentru că n-avea cu cine să bea şi avea interzis la înjurături. Cred că şi Satana i-a legat botu’ când l-a auzit ce urât înjura! Dacă nu l-o fi dat afară şi se trezeşte Leana cu el în casă!", mai zise şi amândouă pufniră în râs.
Interesant!, gândeam eu şi nici nu mişcam de teama că mă vor da afară şi pe mine. Aşa, spionând, am aflat că a doua zi, marţi, nu se lucra, adică cei care stăteau acasă, nu mama şi tata, care munceau la stat. Şi iar se dădea de pomană...
Miercuri ar fi trebuit ca mama să stea acasă cu bunica (pentru că doar bărbaţii trebuie să muncească în ziua aia!), asta pentru ca pe mama să n-o doară picioarele – fapt care era deja ratat, pentru că tot o dureau. Am ciulit mai tare urechile când bunica, pufnind în râs, i-a zis că ar trebui să se ducă la Tinca şi să-i spună să nu facă nimic, pentru ca să scape de şoareci. "Păi… ce face Tinca în rest, ca să nu muncească dă şoareci? Şi, dacă nu mai are şoareci, ce-or să facă pisicile ei? Cu ce-or să se mai joace?", întrebă tuşa. "Ai dreptate! Plictisul o să fie pe capul lor!", zise bunica.
Ca să vezi, gândeam eu, d-aia nu mă lăsa bunica pe la Tinca! Era adevărat că vărul Nicu a ajuns acasă cu un şoarece în nădragi, după ce i-a dus o sticlă cu vin lui Niculae, bărbatul Tincăi.
"Dragă, zice tuşa, de Joia rea ce facem? Zicea baba Zina că e ceva cu grindina?" "Eee, şi de omizi, dar la noi nu se pune pentru că am făcut curăţenie în grădină încă de Mărţişor. Poate la ăia puturoşi sau mai de la frig. Oricum, trebuie să fac o pască mică. Să împărţim sâmbătă", zice bunica şi sare direct la Izvorul Tămăduirii.
"De Izvor, dragă, mergem la biserică! Să-l iei şi pe Costel, ca să luăm mai multă agheasmă! Şi să-mi aduci aminte că popa mi-a zis că-mi dă nişte mir. Se vindecă osul mai repede dacă-l ungi cu mir". Aha! Bunica a folosit şi mir când a vindecat-o pe nevasta lui Nicu, camionaru’ de la depozitul de lemne. Femeia şi-a rupt piciorul şi n-a vrut să se ducă la doctor că… frate-său a murit după ce s-a dus la spital cu piciorul rupt. Se ducea bunica de o trăgea şi nu mai ştiu ce-i făcea, dar i-a pus piciorul la loc în trei luni, de se mira şi asistenta care-i făcea injecţii babei Linica.
"Şi, vezi unde pui sticla cu agheasmă! Mai bine ia două! Să nu te trezeşti că n-ai când îţi trebuie!", îi zise uşor dojenitor, apropo la faptul că rămăsese fără agheasmă tocmai când pe unchiul Anghel îl durea stomacul.
"De Sâmbăta Tomei mai am câteva ouă şi împărţim cu pască. Şi… mă gândesc să fac o salată, d-aia rusească, din peşte marinat, cu ciuperci, pentru dumincă. Să trimiţi pe Nicu să mai ia nişte lumânări, că, nu ştiu cum, am cumpărat prea puţine. Are la Alimentara, la pachete. Să-mi spui să-ţi dau banii la plecare! Mde… duminică, o să avem petrecere, că doar e ziua lui Toma a lui Gâtuleţ", a zis ea ironic. Tuşa Mitana a prins poanta şi a chiţăit uşor. Nu ştiu, din ce pricină, nevasta unchiului Toma, maestru în binale, particular, căpătase porecla "Gâtuleţ". Nici măcar nu ştiu cum o cheamă de-adevăratelea.
"Trebuie să vorbim, că am un plan pentru Ghiţă. Mi-a zis Florica ceva şi trebuie să vorbim până vine el de la drum. Să-i facem şi lui ziua! Că or veni ţiganii e una, da… să vină Florica şi uneltim. Să-mi spui de bani!", mai zise bunica.
Mda! Aşa dădea bunica semn de "Valea!", ca să priceapă omu’ că s-a terminat taifasul. Tuşa Mitana s-a ridicat şi a plecat în lătrăturile şi săriturile căţelului, iar eu mi-am adus aminte de îngrămădeala de anul trecut, la biserică. La coada făcută în faţa ţuţuroiului, butoiului cu agheasmă, de oamenii care şedeau cu sticlele gata pregătite. Care aveau două-trei erau bombăniţi de babele agitate de groaza că nu vor mai apuca, chiar dacă popa striga că are de-ajuns, pentru toată lumea.
Reţeta: Şuba sau Salata rusească a bunicii, cu scrumbie marinată
● Ingrediente: 1 buc. scrumbie marinată, 2 cartofi, 2 morcovi, 1 borcan (400 g) sfeclă roşie, 2 cepe vechi, o cană maioneză (sau mai mult, după gust), 4-5 linguri iaurt (după gust), măsline, un ou fiert tare, boabe de mazăre (după gust), oţet, sare şi piper.
● Preparare: De seara se fierb cartofii în coajă şi se lasă la răcit. Scrumbia se curăţă, i se scot fileurile şi se taie cubuleţe sau fideluţe. Ceapa se toacă cubuleţe sau fideluţe (după dorinţă), se pune într-un castron cu foarte puţin oţet şi se amestecă uşor cu peştele. A doua zi se scurge uşor, se presară piper şi se drege de acreală. Cartofii se curăţă şi se dau pe răzătoarea mare, pe un platou. Peste cartofi se montează cubuleţele de peşte cu ceapă. Maioneza se amestecă bine cu iaurtul şi se pun 3-4 linguri peste ceapa cu peşte. Se rad morcovii şi jumătate se pun peste maioneză, se sărează uşor şi se piperează, apoi se pune un strat de sfeclă, aranjat mai pe margine, într-un strat lat de 3 cm, cât să se vadă morcovul, se mai toarnă doar peste morcovul din centru, restul de maioneză, se pune restul de morcov şi se ornează după imaginaţie cu măsline verzi sau negre, felii de ou fiert, boabe de mazăre şi frunze de pătrunjel.
Am tras cu urechea, prefăcându-mă preocupată de gulerul de mătase al rochiţei pe care am primit-o cadou de Paşti. Cică tanti Leana era foarte mulţumită că Mihai, răposatul său bărbat, ar fi murit acum un an, chiar la unu noaptea, în Lunea Albă, mai precis imediat după Înviere. Tanti Leana era ferm convinsă că Mihai s-a dus direct în Rai, fără a mai da socoteală de beţiile crunte, umblatul cu femeile şi tot balamucul pe care-l făcea când venea mangă şi punea de-o bătaie pe Leana şi Paraschiva, fii-sa. "Apăi, dacă-i aşa, a scăpat la mustaţă, nemernicul! Poate măcar acolo să-şi dea seama cât era de ticălos!", a zis tuşa în concluzie. Bunica a privit-o pieziş şi i-a zis: "De intrat o fi intrat, dar nu cred c-a făcut purici acolo, la cât era de tâmpit! Sunt sigură că a plecat singur, pentru că n-avea cu cine să bea şi avea interzis la înjurături. Cred că şi Satana i-a legat botu’ când l-a auzit ce urât înjura! Dacă nu l-o fi dat afară şi se trezeşte Leana cu el în casă!", mai zise şi amândouă pufniră în râs.
Interesant!, gândeam eu şi nici nu mişcam de teama că mă vor da afară şi pe mine. Aşa, spionând, am aflat că a doua zi, marţi, nu se lucra, adică cei care stăteau acasă, nu mama şi tata, care munceau la stat. Şi iar se dădea de pomană...
Miercuri ar fi trebuit ca mama să stea acasă cu bunica (pentru că doar bărbaţii trebuie să muncească în ziua aia!), asta pentru ca pe mama să n-o doară picioarele – fapt care era deja ratat, pentru că tot o dureau. Am ciulit mai tare urechile când bunica, pufnind în râs, i-a zis că ar trebui să se ducă la Tinca şi să-i spună să nu facă nimic, pentru ca să scape de şoareci. "Păi… ce face Tinca în rest, ca să nu muncească dă şoareci? Şi, dacă nu mai are şoareci, ce-or să facă pisicile ei? Cu ce-or să se mai joace?", întrebă tuşa. "Ai dreptate! Plictisul o să fie pe capul lor!", zise bunica.
Ca să vezi, gândeam eu, d-aia nu mă lăsa bunica pe la Tinca! Era adevărat că vărul Nicu a ajuns acasă cu un şoarece în nădragi, după ce i-a dus o sticlă cu vin lui Niculae, bărbatul Tincăi.
"Dragă, zice tuşa, de Joia rea ce facem? Zicea baba Zina că e ceva cu grindina?" "Eee, şi de omizi, dar la noi nu se pune pentru că am făcut curăţenie în grădină încă de Mărţişor. Poate la ăia puturoşi sau mai de la frig. Oricum, trebuie să fac o pască mică. Să împărţim sâmbătă", zice bunica şi sare direct la Izvorul Tămăduirii.
"De Izvor, dragă, mergem la biserică! Să-l iei şi pe Costel, ca să luăm mai multă agheasmă! Şi să-mi aduci aminte că popa mi-a zis că-mi dă nişte mir. Se vindecă osul mai repede dacă-l ungi cu mir". Aha! Bunica a folosit şi mir când a vindecat-o pe nevasta lui Nicu, camionaru’ de la depozitul de lemne. Femeia şi-a rupt piciorul şi n-a vrut să se ducă la doctor că… frate-său a murit după ce s-a dus la spital cu piciorul rupt. Se ducea bunica de o trăgea şi nu mai ştiu ce-i făcea, dar i-a pus piciorul la loc în trei luni, de se mira şi asistenta care-i făcea injecţii babei Linica.
"Şi, vezi unde pui sticla cu agheasmă! Mai bine ia două! Să nu te trezeşti că n-ai când îţi trebuie!", îi zise uşor dojenitor, apropo la faptul că rămăsese fără agheasmă tocmai când pe unchiul Anghel îl durea stomacul.
"De Sâmbăta Tomei mai am câteva ouă şi împărţim cu pască. Şi… mă gândesc să fac o salată, d-aia rusească, din peşte marinat, cu ciuperci, pentru dumincă. Să trimiţi pe Nicu să mai ia nişte lumânări, că, nu ştiu cum, am cumpărat prea puţine. Are la Alimentara, la pachete. Să-mi spui să-ţi dau banii la plecare! Mde… duminică, o să avem petrecere, că doar e ziua lui Toma a lui Gâtuleţ", a zis ea ironic. Tuşa Mitana a prins poanta şi a chiţăit uşor. Nu ştiu, din ce pricină, nevasta unchiului Toma, maestru în binale, particular, căpătase porecla "Gâtuleţ". Nici măcar nu ştiu cum o cheamă de-adevăratelea.
"Trebuie să vorbim, că am un plan pentru Ghiţă. Mi-a zis Florica ceva şi trebuie să vorbim până vine el de la drum. Să-i facem şi lui ziua! Că or veni ţiganii e una, da… să vină Florica şi uneltim. Să-mi spui de bani!", mai zise bunica.
Mda! Aşa dădea bunica semn de "Valea!", ca să priceapă omu’ că s-a terminat taifasul. Tuşa Mitana s-a ridicat şi a plecat în lătrăturile şi săriturile căţelului, iar eu mi-am adus aminte de îngrămădeala de anul trecut, la biserică. La coada făcută în faţa ţuţuroiului, butoiului cu agheasmă, de oamenii care şedeau cu sticlele gata pregătite. Care aveau două-trei erau bombăniţi de babele agitate de groaza că nu vor mai apuca, chiar dacă popa striga că are de-ajuns, pentru toată lumea.
Reţeta: Şuba sau Salata rusească a bunicii, cu scrumbie marinată
● Ingrediente: 1 buc. scrumbie marinată, 2 cartofi, 2 morcovi, 1 borcan (400 g) sfeclă roşie, 2 cepe vechi, o cană maioneză (sau mai mult, după gust), 4-5 linguri iaurt (după gust), măsline, un ou fiert tare, boabe de mazăre (după gust), oţet, sare şi piper.
● Preparare: De seara se fierb cartofii în coajă şi se lasă la răcit. Scrumbia se curăţă, i se scot fileurile şi se taie cubuleţe sau fideluţe. Ceapa se toacă cubuleţe sau fideluţe (după dorinţă), se pune într-un castron cu foarte puţin oţet şi se amestecă uşor cu peştele. A doua zi se scurge uşor, se presară piper şi se drege de acreală. Cartofii se curăţă şi se dau pe răzătoarea mare, pe un platou. Peste cartofi se montează cubuleţele de peşte cu ceapă. Maioneza se amestecă bine cu iaurtul şi se pun 3-4 linguri peste ceapa cu peşte. Se rad morcovii şi jumătate se pun peste maioneză, se sărează uşor şi se piperează, apoi se pune un strat de sfeclă, aranjat mai pe margine, într-un strat lat de 3 cm, cât să se vadă morcovul, se mai toarnă doar peste morcovul din centru, restul de maioneză, se pune restul de morcov şi se ornează după imaginaţie cu măsline verzi sau negre, felii de ou fiert, boabe de mazăre şi frunze de pătrunjel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu