duminică, 8 aprilie 2012

Odată… de Florii


Copilăria cu miros de floare de corcoduş şi scrumbie la cuptor
Așteptam cu nerăbdare Duminica Floriilor, nu numai pentru aveam să participăm la ziua nașei Florica, pe care veneau să o felicite toată liota de fini de toate vârstele, ci și pentru dimineața Floriilor. Dimineață care, pentru mine era la fel de fermecată ca cea de Crăciun și de Paște. În dimineața Floriilor era la noi în casă un freamăt și o tensiune ciudată. Bunica pregătea, încă de la ora patru, scrumbia de Florii, pregătită la cuptor într-un fel numai al ei. Oricât de grasă era scrumbia, puteai mânca fără să-ți pese. Lipiile cu cartofi și ceapă verde, făcute de sâmbătă, erau puse în cuptor la încălzit, iar romburile cu mămăligă ”veche”, prăjite și unse cu gem de gutui, miroseau a vanilie parcă în dușmănie. Acum, aveam să pun în picioare pantofii noi, pe care îi voi purta de Paște. Bunica mă silea să-i încalț ca să-i ”învăț să meargă” pentru ca apoi să-i pot purta de Paște fără probleme. Știam că mă vor tortura câteva ore, dar la gândul că de Paște voi putea să-i alerg peste tot, mă îmbărbătam.
De dimineață, scularea a fost o plăcere și nici n-am simțit când a trecut masa și partea cu pregătitul celor șase bucăți de pește, pâine, prăjituri din mămăligă și a lumânărilor în pachețele pentru împărțit la biserică. M-am îmbrăcat conform frigului de afară, adică pantaloni lungi, bluză groasă, pardesiul, minunații pantofi din lac negru, peste șosete ”trei sferturi”, din ațică albă, lucrate de mătușa Mitana și șapca tricotată. Am pornit la drum, ținând și eu în brațe un buchet mare de crengi din salcia Țăpulesei, vecina care a făcut schimb cu bunica de salcie contra rămurele înflorite de corcoduș, patru fire de lalele, abia înflorite și un mănunchi de ghiocei mici și plăpânzi dar puternic mirositori a primăvară, din grădina noastră. Bunica ținea pasul mare, făcându-mă să țopăi în urma ei și mă zorea ca să ajungă la timp, să apuce un loc pe masa unde se puneau coșurile cu pachețelele ce se dădeau de pomană.
Când am ajuns, erau coșuri pe masa lungă și femei ce se retrăseseră pe partea stângă în biserică, sporovăind de zor. Deja mă dureau picioarele. Și de la șosetele dantelate dar și de la pantofii care se țineau băț ca să-mi vină de hac picioarelor mele pricăjite. Bunica, atentă la toate, a împins-o puțin pe vecina de bancă și de stradă, atât cât să stau și eu. Curând, preotul a început slujba, am făcut câteva cruci și ne-am ridicat tot de atâtea ori de pe bancă. M-a cuprins un val de căldură în mirosul de tămâie, lumânare și vocea egală a preotului care citea dintr-o carte mare încât aproape că vedeam aievea sfinții pictați pe pereți, apoi…
M-am trezit când s-a terminat slujba. Biserica se umpluse între timp și mulțimea de femei se străduia acum să-și găsească sacoșele și coșurile pe care le sfințise preotul, pentru a împărți. Bunica și-a recuperat repede coșul, și pe mine, și am pornit către casă, după ce m-a împodobit cu o coroniță de salcie sfințită. Până acasă, a dat toate cele șase pachete la trecători și, se vedea pe chipul ei că era mulțumită. Din grămada de ramuri și flori, mai rămăsese cam un sfert, pe care avea să-l împartă cu mătușile și vecinii, după obicei.
La nașa Florica, ne-am oprit. Bunica punea la cale cum s-o ajute ca să scape, și de data asta, cu ”fața curată”. În curte erau aranjate trei mese lungi de scânduri groase, acoperite cu hârtie albă și bănci lungi. Deja, câțiva bărbați se luptau cu o damigeană uriașă din care scoteau vin în căni mari, pe care le puneau pe mese. Bunica m-a grăbit către casă. S-a schimbat de haine și a plecat rapid la nașa. N-am avut timp să reacționez. M-a lăsat bucuroasă. Puteam să dau iama în mormanul de prăjituri de mămăligă, alături de verii mei, puteam să mă schimb în straiele de nebunii, că eram mai liberă, dar… problema era că nu știam ce fac ei acolo… la nașa… Nu mi se părea normal să fim îndepărtați. Cum? Să nu poată Costel să imite pe vreun fin curcă de beat? Să nu ia Măiță o farfurie cu varză călită iuțită de ardei ca focul? Să ratăm Floriile cu nașa?!!

Romburi de mămăligă cu gem (de post)
Ingrediente: O mămăligă bine fiartă, puțin sirop de zahăr, zahăr vanilinat, gem.
Preparare: Se adaugă în mămăligă, la fiert, sirop de zahăr, după gust și zahărul vanilinat. Se scoate mămăliga pe un platou și se turtește la o grosime de 2 cm, înainte de a se răci. Se acoperă cu un prosop până a doua zi, când se împarte în romburi ce se ung cu gem. Se pot prăji rapid, în ulei încins și se scop pe hârtie absorbantă, apoi reci se ung cu gem. Se pot tapeta cu zahăr pudră și alte mirodenii.

Salată de icre meșteșugite
Ingrediente: 2 linguri icre de crap (tarama), 50 g icre de știucă, o linguriță icre de Manciuria, o ceapă potrivită, 2 linguri griș, 100 ml apă, 200 ml ulei, sare și zeamă de lămâie.
Preparare: Puneți apa rece și grișul la fiert, amestecând mereu ca să nu facă cocoloașe. Când se îngroașă se lasă deoparte la răcit. Ceapa se toacă foarte mărunt. Cu o furculiță, amestecați icrele de crap cu grișul, apoi cu ceapa și folosiți acum mixerul, turnând treptat ulei, zeamă de lămâie, până obțineți o pastă cremoasă. Adăugați fără mizer, icrele de știucă, dregeți de sare și lămâie, apoi montați-le pe un platou. Decorați cu icre de Manciuria.

Niciun comentariu: