Mi-am amintit cum întâmpinam, într-o perioadă a vieţii, Învierea şi ziua de Paşti. Noi, copiii abia aşteptam noaptea de Înviere. Ştiam foarte bine că la Înviere o să vină „potera”, adică cineva de la şcoală care să ne vadă, să ne treacă pe răboj. Aşa că trebuia să ne ferim.
Într-o noapte de Înviere, împreună cu bunica şi alte neamuri şi vecini, ne-am oprit în faţa bisericii, pe trotuar, aproape de intrarea în curticica foarte mică. Am rămas acolo luând legătura cu ceilalţi enoriaşi-copii, colegi de-ai mei, până în momentul în care a apărut preotul şi a început slujba. Am cântat cu toţii „Hristos a înviat!” şi, tocmai când am dat roată bisericii, l-am zărit pe profesorul de română. Cu capul plecat, atent la lumânarea aprinsă, mergea alături de o doamnă necunoscută. Avea chipul foarte trist şi mâinile-i păreau mai albe, aşa cum ţinea în căuşul lor lumânarea aprinsă. În umărul drept am simţit o împunsătură şi m-am întors. Vărul Costel şi Dan, colegul nostru de clasă, mi-au arătat ceea ce văzusem deja. Bunica a fost pe fază şi ne-a zis repezit: „Nici să nu vă gândiţi! Credeţi că este fericit că trebuie să vă spioneze? Om vedea la şedinţă cum şi ce fel. Eu cred că nu are gânduri pentru voi. După cum arată, crede şi el în Dumnezeu şi Iisus. Are destule necazuri. Terminaţi!”. Şi ne-a împins în faţa ei, ca să ne aibă sub ochi. Bunica ştia ce pozne sunt în stare să facă.
A doua şi a treia zi de Paşti, la ore, eram ca nişte curci plouate cu gândurile la friptura de miel, la icrele, la cozonacii şi prăjiturile rămase acasă, dar în pauze începeau „luptele” de ciocnit ouă. Ce dacă eram avertizaţi de diriginte să nu venim la şcoală cu ouă roşii?! Băieţii erau cei mai bătăioşi. Cum ciocnirea era de obicei foarte puternică, ouăle nici că mai puteau fi recuperate şi mizeria era cumplită. Într-o bătălie, Mircea lupta cu Dan. Mircea a fentat şi i-a spart oul în lateral, fapt care a stârnit un val de mânie în Dan. A ridicat mâna şi a tras cu oul în Mircea. Eroare fatală, întrucât oul aruncat cu furie şi elan a nimerit în frunte… tabloul tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej. Oul era moale! Se lipise temeinic de geam şi lăsa o zeamă galbenă să curgă peste nasul, gura şi bărbia tovarăşului. Brusc s-a făcut linişte. Toţi ne-am repezit în bănci. Aveam matematica! Profesor de groază şi turnător, mai ales la părinţi. Ora a trecut şi imediat ce a sunat de pauză s-a ridicat în picioare. Şi-a scuturat capul, s-a uitat în sus şi a început să se înroşească la faţă. A luat catalogul şi ieşit repede. Noi, după el. Râdea pe hol, înfundându-şi batista în gură.
Ne-am întors rapid în clasă şi am aşteptat. A venit dirigintele, proful de geografie şi istorie. Ca de obicei, calm, cu voce joasă a zis: „Să vă fie ruşine! Vă bateţi joc de zile sfinte! Păcătoşilor! Alexandrescu, suie-te pe bancă şi dă jos tabloul! Dan, du-te şi spală-l! Să vii imediat!”. A mai stat în liniştea mormântală din clasă, până a venit Dan cu tabloul curat şi Alexandrescu l-a pus la locul lui. Spre uimirea noastră, nimeni nu a fost certat.
Reţete:
Drob de miel
Ingrediente: Splina, ficatul, rinichii, plămânii, inima (organele) şi prapurele de la un miel, 2 cepe vechi, 3 legături de ceapă verde, 3 legături de usturoi verde (după dorinţă), 4 ouă, sare, piper, o legătură de pătrunjel şi două legături mărar, ulei (unt).
Preparare: Organele se ţin 30 min. în apă rece. Prapurele se pune tot în apă rece până se foloseşte. Se taie fideluţă ceapa veche şi se înăbuşă în ulei. Ceapa şi usturoiul verde se taie rondele cât mai subţiri, verdeaţa se toacă fin. Se spală bine organele şi se pun la fiert în apă cu puţină sare. După ce se ia spuma, se mai lasă 15 minute la clocotit, apoi se scot şi lasă la răcit. Când sunt reci se taie bucăţi şi se dau prin maşina de tocat, împreună cu ceapa şi grăsimea în care s-au înăbuşit. Se adaugă verdeaţa, ceapa şi usturoiul verde, ouăle bătute, sare şi piper după gust. Se amestecă bine. Prapurele se scurge de apă şi se montează într-un vas cu pereţii înalţi, uns cu unt sau ulei, astfel ca să rămână în afară pentru a putea acoperi conţinutul. Se montează amestecul în vas şi se acoperă bine cu marginile. Se dă la cuptorul încins, la foc potrivit, pentru 30-35 min., apoi se lasă la răcit.
Friptură de miel
Ingrediente: Pulpa (din spate) de miel, sare, piper, 1 pahar de vin alb, o cană apă, ulei, usturoi vechi, pudră de rozmarin, cimbru uscat, 2 linguri de miere.
Preparare: Se spală pulpa şi se şterge bine cu o cârpă. Se amestecă într-un castronel ulei, sare, piper, rozmarin, cimbru, miere, jumătate de pahar de vin, 5 căţei de usturoi pisat şi se face ca o pastă. Pulpa se împănează cu căţei de usturoi, după care se unge pe toate părţile cu pasta condimentată. Într-o tavă potrivită se toarnă puţin ulei, apa şi vinul, apoi se dă la cuptorul încins, la foc potrivit, pentru aproape o oră. Se întoarce după 30 minute.
Stufat de miel
Ingrediente: spata, dezosată, de miel, 2 cepe uscate, 6 legături de ceapă verde, 6 legături de usturoi verde, ulei, usturoi vechi, bulion, sare, piper, cimbru, o legătură de mărar. Ceapa şi usturoiul verde se pun după dorinţă, cât mai mult cu atât mai gustos.
Preparare: Carnea se spală şi se porţionează în bucăţi, se pune într-un castron şi se amestecă bine cu puţină sare, piper, cimbru, usturoi pisat. Ceapa veche se taie fideluţă şi se pune într-o cratiţă cu puţin ulei şi un praf de sare, la înăbuşit. Ceapa şi usturoiul verde se curăţă şi se separă partea albă de cozile verzi. Ambele se taie lungi de 4 cm. Când ceapa veche s-a înăbuşit se adaugă carnea şi se lasă 10 min., amestecând mereu. Se adaugă partea albă de la ceapă şi usturoi, se amestecă din când în când şi după 15 minute se adaugă partea verde, două linguri de bulion diluat într-o cană de apă, sare şi piper, se lasă până începe să fiarbă, se mai pune o cană cu apă fiartă şi se dă la cuptorul încins, la foc potrivit, până mai scade sosul, după gust, apoi se drege de sare şi piper, se adaugă mărarul tocat şi eventul se mai adaugă 2-3 căţei de usturoi pisat, după gust. Pentru un gust mai acrişor se pot pune 3-4 felii subţiri de lămâie, fără coajă.
Salată de icre
Ingrediente: 2 linguri icre de crap (tarama), 50 g icre de ştiucă, o linguriţă icre de Manciuria, o ceapă potrivită, 2 linguri griş, 100 ml apă, 200 ml ulei, sare şi zeamă de lămâie.
Preparare: Puneţi apa rece şi grişul la fiert, amestecând mereu ca să nu facă cocoloaşe. Când se îngroaşă se lasă deoparte la răcit. Ceapa se toacă foarte mărunt. Cu o furculiţă, amestecaţi icrele de crap cu grişul, apoi cu ceapa şi folosiţi acum mixerul, turnând treptat ulei, zeamă de lămâie, până obţineţi o pastă cremoasă. Adăugaţi fără mixer, icrele de ştiucă, dregeţi de sare şi lămâie, apoi montaţi-le pe un platou. Decoraţi cu icre de Manciuria.
Într-o noapte de Înviere, împreună cu bunica şi alte neamuri şi vecini, ne-am oprit în faţa bisericii, pe trotuar, aproape de intrarea în curticica foarte mică. Am rămas acolo luând legătura cu ceilalţi enoriaşi-copii, colegi de-ai mei, până în momentul în care a apărut preotul şi a început slujba. Am cântat cu toţii „Hristos a înviat!” şi, tocmai când am dat roată bisericii, l-am zărit pe profesorul de română. Cu capul plecat, atent la lumânarea aprinsă, mergea alături de o doamnă necunoscută. Avea chipul foarte trist şi mâinile-i păreau mai albe, aşa cum ţinea în căuşul lor lumânarea aprinsă. În umărul drept am simţit o împunsătură şi m-am întors. Vărul Costel şi Dan, colegul nostru de clasă, mi-au arătat ceea ce văzusem deja. Bunica a fost pe fază şi ne-a zis repezit: „Nici să nu vă gândiţi! Credeţi că este fericit că trebuie să vă spioneze? Om vedea la şedinţă cum şi ce fel. Eu cred că nu are gânduri pentru voi. După cum arată, crede şi el în Dumnezeu şi Iisus. Are destule necazuri. Terminaţi!”. Şi ne-a împins în faţa ei, ca să ne aibă sub ochi. Bunica ştia ce pozne sunt în stare să facă.
A doua şi a treia zi de Paşti, la ore, eram ca nişte curci plouate cu gândurile la friptura de miel, la icrele, la cozonacii şi prăjiturile rămase acasă, dar în pauze începeau „luptele” de ciocnit ouă. Ce dacă eram avertizaţi de diriginte să nu venim la şcoală cu ouă roşii?! Băieţii erau cei mai bătăioşi. Cum ciocnirea era de obicei foarte puternică, ouăle nici că mai puteau fi recuperate şi mizeria era cumplită. Într-o bătălie, Mircea lupta cu Dan. Mircea a fentat şi i-a spart oul în lateral, fapt care a stârnit un val de mânie în Dan. A ridicat mâna şi a tras cu oul în Mircea. Eroare fatală, întrucât oul aruncat cu furie şi elan a nimerit în frunte… tabloul tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej. Oul era moale! Se lipise temeinic de geam şi lăsa o zeamă galbenă să curgă peste nasul, gura şi bărbia tovarăşului. Brusc s-a făcut linişte. Toţi ne-am repezit în bănci. Aveam matematica! Profesor de groază şi turnător, mai ales la părinţi. Ora a trecut şi imediat ce a sunat de pauză s-a ridicat în picioare. Şi-a scuturat capul, s-a uitat în sus şi a început să se înroşească la faţă. A luat catalogul şi ieşit repede. Noi, după el. Râdea pe hol, înfundându-şi batista în gură.
Ne-am întors rapid în clasă şi am aşteptat. A venit dirigintele, proful de geografie şi istorie. Ca de obicei, calm, cu voce joasă a zis: „Să vă fie ruşine! Vă bateţi joc de zile sfinte! Păcătoşilor! Alexandrescu, suie-te pe bancă şi dă jos tabloul! Dan, du-te şi spală-l! Să vii imediat!”. A mai stat în liniştea mormântală din clasă, până a venit Dan cu tabloul curat şi Alexandrescu l-a pus la locul lui. Spre uimirea noastră, nimeni nu a fost certat.
Reţete:
Drob de miel
Ingrediente: Splina, ficatul, rinichii, plămânii, inima (organele) şi prapurele de la un miel, 2 cepe vechi, 3 legături de ceapă verde, 3 legături de usturoi verde (după dorinţă), 4 ouă, sare, piper, o legătură de pătrunjel şi două legături mărar, ulei (unt).
Preparare: Organele se ţin 30 min. în apă rece. Prapurele se pune tot în apă rece până se foloseşte. Se taie fideluţă ceapa veche şi se înăbuşă în ulei. Ceapa şi usturoiul verde se taie rondele cât mai subţiri, verdeaţa se toacă fin. Se spală bine organele şi se pun la fiert în apă cu puţină sare. După ce se ia spuma, se mai lasă 15 minute la clocotit, apoi se scot şi lasă la răcit. Când sunt reci se taie bucăţi şi se dau prin maşina de tocat, împreună cu ceapa şi grăsimea în care s-au înăbuşit. Se adaugă verdeaţa, ceapa şi usturoiul verde, ouăle bătute, sare şi piper după gust. Se amestecă bine. Prapurele se scurge de apă şi se montează într-un vas cu pereţii înalţi, uns cu unt sau ulei, astfel ca să rămână în afară pentru a putea acoperi conţinutul. Se montează amestecul în vas şi se acoperă bine cu marginile. Se dă la cuptorul încins, la foc potrivit, pentru 30-35 min., apoi se lasă la răcit.
Friptură de miel
Ingrediente: Pulpa (din spate) de miel, sare, piper, 1 pahar de vin alb, o cană apă, ulei, usturoi vechi, pudră de rozmarin, cimbru uscat, 2 linguri de miere.
Preparare: Se spală pulpa şi se şterge bine cu o cârpă. Se amestecă într-un castronel ulei, sare, piper, rozmarin, cimbru, miere, jumătate de pahar de vin, 5 căţei de usturoi pisat şi se face ca o pastă. Pulpa se împănează cu căţei de usturoi, după care se unge pe toate părţile cu pasta condimentată. Într-o tavă potrivită se toarnă puţin ulei, apa şi vinul, apoi se dă la cuptorul încins, la foc potrivit, pentru aproape o oră. Se întoarce după 30 minute.
Stufat de miel
Ingrediente: spata, dezosată, de miel, 2 cepe uscate, 6 legături de ceapă verde, 6 legături de usturoi verde, ulei, usturoi vechi, bulion, sare, piper, cimbru, o legătură de mărar. Ceapa şi usturoiul verde se pun după dorinţă, cât mai mult cu atât mai gustos.
Preparare: Carnea se spală şi se porţionează în bucăţi, se pune într-un castron şi se amestecă bine cu puţină sare, piper, cimbru, usturoi pisat. Ceapa veche se taie fideluţă şi se pune într-o cratiţă cu puţin ulei şi un praf de sare, la înăbuşit. Ceapa şi usturoiul verde se curăţă şi se separă partea albă de cozile verzi. Ambele se taie lungi de 4 cm. Când ceapa veche s-a înăbuşit se adaugă carnea şi se lasă 10 min., amestecând mereu. Se adaugă partea albă de la ceapă şi usturoi, se amestecă din când în când şi după 15 minute se adaugă partea verde, două linguri de bulion diluat într-o cană de apă, sare şi piper, se lasă până începe să fiarbă, se mai pune o cană cu apă fiartă şi se dă la cuptorul încins, la foc potrivit, până mai scade sosul, după gust, apoi se drege de sare şi piper, se adaugă mărarul tocat şi eventul se mai adaugă 2-3 căţei de usturoi pisat, după gust. Pentru un gust mai acrişor se pot pune 3-4 felii subţiri de lămâie, fără coajă.
Salată de icre
Ingrediente: 2 linguri icre de crap (tarama), 50 g icre de ştiucă, o linguriţă icre de Manciuria, o ceapă potrivită, 2 linguri griş, 100 ml apă, 200 ml ulei, sare şi zeamă de lămâie.
Preparare: Puneţi apa rece şi grişul la fiert, amestecând mereu ca să nu facă cocoloaşe. Când se îngroaşă se lasă deoparte la răcit. Ceapa se toacă foarte mărunt. Cu o furculiţă, amestecaţi icrele de crap cu grişul, apoi cu ceapa şi folosiţi acum mixerul, turnând treptat ulei, zeamă de lămâie, până obţineţi o pastă cremoasă. Adăugaţi fără mixer, icrele de ştiucă, dregeţi de sare şi lămâie, apoi montaţi-le pe un platou. Decoraţi cu icre de Manciuria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu