Vin acasă, mămucî!

Autobuzul apare cu întîrziere, ca de obicei, plin-ochi de călători, dar mai ales de bagaje. Normal, mulţime de bejenari vine să-şi petreacă vacanţele acasă.
Mă strecor cu greu la cele două banchete montate faţă în faţă şi găsesc, ca prin minune, un loc gol la fereastră. În faţa mea, o pereche, în vîrstă, cu aspect îngrijit, iar lîngă mine o domnişoară blondă, pistruiată, solidă ca o jucătoare de handbal care ţinea sub observaţie patru geamantane uriaşe înghesuite pe culoar. Bătrîneii vorbeau molcom într-o engleză neaoşă şi, rar, se adresau fetei care dădea din cap. La un moment dat, doamna în vîrstă o îndemnă să dea un telefon. Fata se execută imediat şi începu o discuţie într-o limbă română, cu un perfect accent moldovenesc. Încerca să vorbească, să fie auzită şi de cei doi bătrîni. Şi începu:
"SĂRUT MÎNA, MĂMUCĂ! Da, ieu îs. Ghine, iaca sîntim în autobuz, ni duşim spre gară! Da, Doamna mi-o zîs să ti sun ca să ştii că mîini sîntem la gară. Da, păi nu ţi-am spus că nu scăp di ei? Da. Ti rog să-l pui pi Vasîlicî să spele maşîna şi să-i facă plinu'. Da. Merjem pi la mînăstiri. Aşa vrea domnu'! Da, îl luăm şi pi el! Stai puţîn!", zise ea şi se adresă domnului într-o perfectă limbă engleză cu cel mai curat accent moldovenesc. Fata continuă: "Mămucă, domnu’ zîşi că vrea să-i faşi tu ceva di mîncare. Nu vre să ste a hotel, vre la noi! Da, să-i pregateascî Vasîlicî în casa şea nouă. Da, nişi vorbă! Nu sînt pritenţioşi! Nu. Da, nu ţi-am spus că au casă mari? Nu, i-am zîs că i-o dau pi a me! Dar nu conduşi ghini pi dreapta! Conduc ieu! Da, au zîs că o să cumpire şi la noi ceva pămînt şi o casă. Lasă că ştii doamna şe să facî! Auzi? Mămucuţî, ti rog să spui şi ne-ai pregătit di mîncare că domnu’ avorteazî pînă ajunjem! Moare di poftă! Rîde doamna di el tot drumu'! Ai făcut cozonaşi? Toati ăste? Mămucî, eşti mare! Mămucî, ti rog, fă-ni, bre, o olişică di borş di sfeclî! Da’ ştii matali din cel cu borş cu leuştian! Nu, nu, să nu pui dicît zarzavat, c-aşa îi plaşi lu' domnu'! Ne-a nebunit cu borşul aista! Dijeaba-i făşem, că nu ieşe la fel ca al tău! Nu. Zîşe că nu-i apa bună ca la noi! Da! Nu mai ştii că i-o trecut şi stomacul rîndul trecut? Da, să-l faşi cu un şepoi mari, trei morcovi, două sfecli roşii, ghini coapti şi dou barabuli. Să pui la masî şi un castron cu lapti prins ca să şi-l dreagî. Nu uita borş din şel cu leuştean, di se nebuneşte domnu’ după el! Să hii din şel nou ca să be cu cana, că-i faşe ghini! Lu’ doamna? Da, di meri! şi, ai scos miericiî? Şi şeară? O să ti pupi domnu'! Da, ţi-o cumparat doamna di tăti! şi cremî di călcîii... Da, merjem şi la zîua lui Ilii!"
Cu părere de rău, a trebuit să cobor cu gîndul la "borş di sfeclî".