În viaţă ţi se mai întîmplă să întîlneşti oameni deosebiţi, care-ţi mîngîie sufletul şi-ţi demonstrează cum poţi şi trăi, pînă la sfîrşit, frumos şi demn.Autobuzul abia se mişca în înghesuiala traficului infernal. Într-o staţie s-au urcat şi s-au aşezat pe scaunele din faţa mea un bărbat şi o femeie. Oameni în vîrstă. Domnul m-a salutat, ridicîndu-şi uşor pălăria, apoi sau aşezat pe scaune fără nici un zgomot, doamna pe locul de la fereastră, domnul alături, normal, dintr-o dată, fără obişnuitele invitaţii sau discuţii, care unde să stea. Erau bătrîni şi frumoşi! Aveau aspectul unor bibelouri fugite dintr-o vitrină de porţelanuri scumpe. Părul alb al doamnei, ondulat de la natură, era împletit într-o codiţă strînsă într-un conci mic, la ceafă. Domnul, la fel de albit, era tuns şi purta o pălărie dintr-un fetru bej, asortată la costumul crem, de vară, dintr-un material buret, purtat peste o cămaşă bej, din poplin, deschisă tinereşte la nasturele de la guler, lăsînd să se vadă un fular din mătase crem. Pantofii erau maro, din piele, bine întreţinuţi.Doamna cu ochişori căprui, vioi, era îmbrăcată cu o rochiţă din pînză albă cu imprimeu cu flori micuţe roz, bleu şi frunzuliţe verzi. Rochiţa era încheiată în faţă, pe toată lungimea, în nasturi din sidef adevărat! Reverul rochiţei lăsa să se vadă un gît albroz şi un lănţişor pe care se afla o mică floricică din aur. Gentuţa albă, purtată pe umăr şi pantofii albi, din piele, simpli, completau vestimentaţia doamnei. Toate erau de demult... AVEAM UN SENTIMENT CIUDAT. Miroseau atît de frumos! Îmi erau atît de familiari şi mă simţeam atît de bine lîngă ei. Le-aş fi vorbit, dar nu îndrăzneam. Domnul se întoarse către micuţa femeie şi cu o voce blîndă îi zise: "Poate, mîine, îmi faci o cremă de vanilie, din aceea minunată..." "Cu plăcere!", zise doamna cu un zîmbet fermecător şi continuă uşor dojenitor: "Dar nu ştii că nu ai voie? şi nu mai ştiu unde am pus reţeta de la Ionela! Cea cu zaharină!" Privirea domnului se posomorî şi-i zise: "Doamne! şi ce poftă aveam de o cremă de vanilie, cu frişcă, la pahar!", apoi au tăcut. Am coborît împreună, domnul m-a salutat ridicînd pălăria şi au intrat în Herăstrău lăsînd o uşoară dîră de parfum... Diorella! Îmi erau cunoscuţi, dar de unde? Am găsit reţeta cremei de vanilie, cu frişcă, pentru diabetici: un litru lapte, 6 gălbenuşuri, 10 tabl. aspartam (după gust), vanilie, frişcă nebătută, un praf sare. Peste gălbenuşuri, sare, vanilie şi aspartam se toarnă laptele fiert, amestecînd continuu, la foc mic, pînă se leagă crema. Se toarnă călduţă în cupe şi se dă la rece. Se serveşte cu frişcă bătută cu aspartam praf sau diluat în apă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu