S-au terminat sărbătorile de sfârşit de an... Unii or spune: „Gata, trecem la treabă cu elan şi toate forţele!” Aş! Care elan şi care forţe? Elanul e la pământ şi forţele cât se poate de fleşcăite!
Unii n-au motive şi zvâc pentru muncă din cauza condiţiilor stresante de la serviciu, alţii din cauza salariilor mizere şi… alte alea. Dar sunt unii care n-au motive de la hăpăială. Adică, s-au îndopat cu tot ce le-a venit la gură şi s-au cam dat peste cap la metabolism. Na, că acum, trebuie să de-a jos osânza şi trebuie musai să scape de greaţă, lipsă de „elan” şi „forţe”, dar mai ales de lehamite! Bleah!
Ei, pentru ei dar şi pentru alţii mai cuminţi, propun trei feluri cu peşte.
Haaai, că... peştele este un aliment uşor şi, mai ales dacă-i păstrăv, peştişor din acela care nu miroaaase, nuuu are oase multe şi sunt suuubţiri, are cărniţa aaalbă, e bun fiert, la cuptor, afumat, prăjit... Pardon! nu, nu prăjit că face rău acum! Dacă-i pun ceva legume, lămâioară, bobiţe de rodie... Dacă nu ţi-e prea... şi suporţi, poate-ţi pregătesc unul afumat, umplut cu o linguriţă de icre, una de ceapă roşie tocată mărunt, pus pe felii de lămâie... Poţi să bei, ca să alunece bine, un vin alb, sec! Dar, dacă stau şi mă gândesc, mai bine un ceai verde călâi, care să cureţe pe unde trece şi să lase curat. Dacă suporţi, şi parcă nu te lasă de la inimă s-o rupi cu bunătăţile de care abia te-ai despărţit, chiar dacă ai amar în gură, poate vrei să-ţi pregătesc un păstrăvior la cuptor, învelit în felii suuubţiri de bacon afumat, doar ca să dea un parfum care să-ţi aducă aminte de ticăloasele feliuţe de jambon afumat. E drept că păstrăvul meu nu va avea decât un iz primit de la feliile rumenioare, atât cât să te aţâţe şi să-ţi dea frisoane ca cele ce te-au cuprins după coconiţa de la masa alăturată, aia care şedea pe scaunul aflat chiar în spatele nevesti-tii şi care se fâţâia mai mult singurică, la prins „ceva” cu valoare mare şi vechime multă. Numai că păstrăvul meu face bine şi e mult mai ieftin!
Eeee, ajunge cu ghiftuiala! Aşa că ne rezumăm la amintiri plăcute şi trecem la un regim care să ne repună pe picioare, să ne redea elanul şi forţele pentru noi lupte în 2012. Ce lupte? Scuze, încă nu ţi-ai revenit, dar lasă că ai să vezi tu… Treci la regim!
Începem cu un păstrăv, de persoană, pe care-l cumpăr gata curăţat. Îl spăl, îl zvânt cu prosoape din hârtie, îl sărez şi îl pudrez cu piper, în interior şi pe dinafară. Într-o tavă cu puţin ulei, montez un strat de felii subţiri de lămâie, fără coajă. Pe patul de lămâi pun peştele, pe care-l ung cu puţin ulei, îi strecor în burtă puţină zeamă de lămâie şi-l dau la cuptorul încins, la foc potrivit. După 20 de minute, scot tava, ridic uşor ca să verific burţile, mai pun în ele puţină zeamă de lămâie şi ulei din tavă, ung peştele pe deasupra tot cu ulei din tavă şi puţină zeamă de lămâie, apoi îl dau iar la cuptor, pentru alte 20 de minute. Ţi-l pot servi pe un pat de legume fierte, opărite cu unt acrişor, cu pătrunjel proaspăt sau doar pe cartofi fierţi, opăriţi cu unt, printre care să se strecoare perle de arpagic murate.
Dacă vrei din cel înfăşat în felii subţiri de bacon afumat, ţi-l pregătesc astfel: peştelui spălat şi zvântat, pudrat cu sare şi piper, îi bag în burtă câteva rondele de ceapă roşie, trecute prin oţet, dacă n-am din cea murată, apoi îl înfăşor bine în fileuri subţiri de bacon. Îl dau la cuptorul încins, la foc potrivit, în tavă mai puţin adâncă, în care pun ulei şi un pahar de vin alb. După 20 de minute, îl ung cu sos din tavă, dacă e nevoie mai adaug vin şi, mai las la foc mic, alte 20 de minute. Ţi-l servesc pe un pat de cartofi copţi presăraţi cu rondele de ceapă roşie murată. Musai să te silesc să bei şi un pahar de vin alb, sec! Doar nu crezi că m-aş putea culca cu gândul că ţi-aş pune capac la poftă şi n-ai mai putea mânca, peste câteva zile un păstrăv afumat.
Da, păstrăv afumat, pregătit aşa cum ştiu eu! Adică… Iau peştele, îl curăţ şi-l şterg cu un prosop ud, înmuiat în apă cu puţin oţet. Îi fac baie de vin alb (sau roze), apoi îl zvânt cu prosopul, îl ung cu ulei şi îl pun într-o tavă cu puţin ulei şi o jumătate de cană de vin alb sec. Îl dau la cuptor, la foc potrivit, pentru 10 minute, apoi îl întorc, îl mai las 10 minute, dar cu focul stins. Îl scot şi e tocmai bine rehidratat. Îl montez pe platou şi, când s-a răcit, îl umplu cu o lingură de icre alături de una de ceapă roşie tocată mărunt, sau perle de ceapă murată şi ace de rozmarin, apoi ţi-l servesc alături de cartofi copţi, morcov ras şi zeamă de lămâie la discreţie.
Dacă încerci să te vitejeşti, îţi pot da ca garnitură şi ceva maioneză din ţelină, ca să te tulburi de gusturi şi parfumuri pe care să le stingi cu un roze.
Ştii ce gust are un roze de calitate când ronţăi un ac de rozmarin? Ei bine, te năpădesc trei brazi de Crăciun cu podoabe cu tot! Ca să nu mai vorbim de bucatele de la mese.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu