Cine zice că la o anumită vârstă nimic nu te mai miră, se înşală amarnic. Oricând poţi avea o surpriză.
Sâmbătă mă învârteam prin casă şi nu-mi venea să fac nimic. Parcă totul era plat, lipsit de importanţă. Mă zbăteam ca peştele în plasă. Peşte am zis?! Peşte, peşte... Şi am rămas cu ideea nedusă până la capăt. M-am îmbrăcat şi am pornit către complexul comercial cel mai apropiat ca să procur peşte. Cum ce peşte? De care găseam. Aveam de gând să pregătesc orice peşte, dar peşte să fie! Mă bulucesc şi eu cu ceilalţi căscători de guri la panourile purtătoare de gheaţă, pe care se lăfăiau, oferindu-se lasciv spre vânzare, tot felul de peşti. Crapii de Dunăre, care cântăresc peste şase kilograme, stau pe o parte, alături de crapi fitofagi, la fel de mari, caraşi de mai multe talii, somni mici, păstrăvi de crescătorie, şalău de mai multe mărimi, macrou, cod. Mă apropii mai mult şi văd un mănunchi de zece baghete fermecate de zargan. Peştişorii lungi, cam de o jumătate de metru, străluceau argintiu-verzui, aliniaţi unul lângă altul, ca nişte bare metalice, prevăzute la un capăt cu nişte ochişori miraţi şi cu un cioc primejdios de ascuţit. Aspectul lor foarte proaspăt şi vioi m-a făcut să cumpăr şase bucăţi. Cu prada în sacoşă, am plecat victorioasă, cu bagajul de reţete ciufulit, pentru că se iscase o adevărată furtună în mintea mea.
Ajunsă acasă, după ce i-am curăţat şi spălat, mă străduiam să găsesc o tehnică prin care să pun în valoare atât gustul, cât şi aspectul lor deosebit. Zarganul este un peşte posesor de "turcoaze". Şi treptat, treptat am eliminat toate preparatele pretenţioase, ajungând la concluzia că un zargan merită tot respectul. Aşa că l-am făcut pe fiecare colac, fixându-l cu scobitori, şi l-am prăjit pe ambele părţi, apoi, cu multă atenţie şi grijă, am dezvelit o parte, astfel încât să las la vedere o parte din schelet. Acesta are culoarea vernil, o culoare nemaiîntâlnită la vreun peşte! Pus în farfurie alături de două-trei linguri de cartofi natur, presăraţi cu pătrunjel verde, câteva felii de lămâie şi ardei copt sau nişte sfeclă roşie cu hrean, face un tablou intitulat "natură moartă cu peşte şi privitor pofticios", care se vinde mintenaş indiferent de-i criză au ba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu