Bunatatile facute de gospodinele satului buzoian reduc la minimum frustrarile culinare ale postului.
Am ajuns la tara de cateva zile si tocmai in perioada postului. E drept ca nu pot sa spun ca mor de foame si nici n-am mancat aceleasi bucate mai multe zile la rand, dar, dupa ciorba de varza si zarzavat, dupa varza cu rosii si ceapa, dupa tocanita de cartofi taiati in patru, cu multa ceapa si bulion, parca as fi vrut ceva dulce. Mi-am facut curaj si i-am zis verisoarei Tanta ca tare as vrea sa faca niste gogosi asa cum stie ea, dar... de post! "Da, facem si gogosi de post!", a zis ea si a disparut zambind. Mi-am adus aminte de ce zambea.
RASFAT
Cu cinci luni in urma am trecut pe la ea la sfarsit de saptamana, in doua zile ne-a rasfatat cu tot felul de bunatati. In sambata aia, patru oameni in toata firea, la taclale, cu ceva tuica si vin am dovedit un lighean plin cu gogosi! Un lighean! Dar cine nu stie cum sunt gogosile Tantei e normal sa se minuneze. De-aia zambea Tanta. Stie ea ce stie. Nici n-am scapat bine de amintirea vechilor gogosi, ca Tanta s-a si infiintat carand un lighean mare, in care pusese o punga cu zahar, o sticla cu ulei si cele ce-i mai trebuia pentru gogosi.
SURPRIZA
A pus totul in ordine, asa cum obisnuieste ea, si a inceput. Ea executa, explica, arata. Eu, atenta, urmaream fiecare miscare si bagam la cap, turnam lichidul atunci cand imi spunea ea, ca sa fac si eu gogosi (zise si "minciuni") cu alta ocazie. Abia acum, cand framantatul s-a terminat si a dat coca la crescut, am simtit un miros ciudat, cunoscut, dar neintalnit din copilarie. Credeam ca ma insel. Intreb a ce miroase si Tanta, mustacind, imi zise: "Parca spuneai ca-ti place gutuia intr-un fel". Nu-mi venea sa cred! Tanta, ca de fiecare data, imi facea o surpriza minunata! Am inspirat adanc, sa-mi patrunda in toti porii mirosul acela divin de gutuie coapta, miros pe care nu-l mai intalnisem din copilarie. Dar gustul... Ce minune! Cu miere, cu sirop de zahar, e o delicatesa! Dar alaturi de gogosi... o vorba buna, un suflet curat, o Tanta cu maini vrajite!
Gogosi de post
Ingrediente: 500 g faina, un pachetel si jumatate cu drojdie de bere, doua cani cu zahar, o cana cu ulei, aproape un litru de apa calda, vanilie, sare, coaja rasa de lamaie, doua lingurite cu scortisoara.
Preparare: Mai intai preparam maiaua din drojdie amestecata cu doua linguri cu apa calda, doua lingurite cu zahar si o lingura cu faina. Se amesteca bine si se lasa la crescut. In alt vas se pun uleiul, apa calda, zaharul, coaja de lamaie, sare, scortisoara si se amesteca pana se dizolva zaharul. Intr-un alt vas, in care framantam, punem faina, maiaua si amestecam turnand si apa cu ulei. Se framanta bine si se lasa la crescut, la cald. Cand s-a dublat in volum, se intinde o foaie din care se decupeaza cu un pahar rondele. Le mai lasam sa creasca cel putin un sfert de ora, apoi le punem in ulei incins, intr-o cratita la prajit. Le scoatem rumene si le pudram cu zahar si scortisoara sau cu sirop din dulceata.
Am ajuns la tara de cateva zile si tocmai in perioada postului. E drept ca nu pot sa spun ca mor de foame si nici n-am mancat aceleasi bucate mai multe zile la rand, dar, dupa ciorba de varza si zarzavat, dupa varza cu rosii si ceapa, dupa tocanita de cartofi taiati in patru, cu multa ceapa si bulion, parca as fi vrut ceva dulce. Mi-am facut curaj si i-am zis verisoarei Tanta ca tare as vrea sa faca niste gogosi asa cum stie ea, dar... de post! "Da, facem si gogosi de post!", a zis ea si a disparut zambind. Mi-am adus aminte de ce zambea.
RASFAT
Cu cinci luni in urma am trecut pe la ea la sfarsit de saptamana, in doua zile ne-a rasfatat cu tot felul de bunatati. In sambata aia, patru oameni in toata firea, la taclale, cu ceva tuica si vin am dovedit un lighean plin cu gogosi! Un lighean! Dar cine nu stie cum sunt gogosile Tantei e normal sa se minuneze. De-aia zambea Tanta. Stie ea ce stie. Nici n-am scapat bine de amintirea vechilor gogosi, ca Tanta s-a si infiintat carand un lighean mare, in care pusese o punga cu zahar, o sticla cu ulei si cele ce-i mai trebuia pentru gogosi.
SURPRIZA
A pus totul in ordine, asa cum obisnuieste ea, si a inceput. Ea executa, explica, arata. Eu, atenta, urmaream fiecare miscare si bagam la cap, turnam lichidul atunci cand imi spunea ea, ca sa fac si eu gogosi (zise si "minciuni") cu alta ocazie. Abia acum, cand framantatul s-a terminat si a dat coca la crescut, am simtit un miros ciudat, cunoscut, dar neintalnit din copilarie. Credeam ca ma insel. Intreb a ce miroase si Tanta, mustacind, imi zise: "Parca spuneai ca-ti place gutuia intr-un fel". Nu-mi venea sa cred! Tanta, ca de fiecare data, imi facea o surpriza minunata! Am inspirat adanc, sa-mi patrunda in toti porii mirosul acela divin de gutuie coapta, miros pe care nu-l mai intalnisem din copilarie. Dar gustul... Ce minune! Cu miere, cu sirop de zahar, e o delicatesa! Dar alaturi de gogosi... o vorba buna, un suflet curat, o Tanta cu maini vrajite!
Gogosi de post
Ingrediente: 500 g faina, un pachetel si jumatate cu drojdie de bere, doua cani cu zahar, o cana cu ulei, aproape un litru de apa calda, vanilie, sare, coaja rasa de lamaie, doua lingurite cu scortisoara.
Preparare: Mai intai preparam maiaua din drojdie amestecata cu doua linguri cu apa calda, doua lingurite cu zahar si o lingura cu faina. Se amesteca bine si se lasa la crescut. In alt vas se pun uleiul, apa calda, zaharul, coaja de lamaie, sare, scortisoara si se amesteca pana se dizolva zaharul. Intr-un alt vas, in care framantam, punem faina, maiaua si amestecam turnand si apa cu ulei. Se framanta bine si se lasa la crescut, la cald. Cand s-a dublat in volum, se intinde o foaie din care se decupeaza cu un pahar rondele. Le mai lasam sa creasca cel putin un sfert de ora, apoi le punem in ulei incins, intr-o cratita la prajit. Le scoatem rumene si le pudram cu zahar si scortisoara sau cu sirop din dulceata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu