E securistă! Mai bine ghiveciul!

Ieşisem de la muncă şi, într-un grup restrâns, de opt persoane, vecini de bloc, ne-am îndreptat către magazinul Alimentara, de unde trebuia să facem cumpărături. Tocmai venise maşina de pâine şi descărcau lăzile cufranzele.

Între timp, noi ne încolonam frumos, după ce unii cumpărători au început să ne facă "oi zăpăcite", pentru că minunata coadă luase un traseu sinuos, împiedicând trecerea în cealaltă parte a magazinului. Toţi s-au aşezat după cum veniseră, alungându-i pe cei care îndrăzneau să se strecoare printre ceilalţi. O linişte de oameni obosiţi şi sictiriţi s-a lăsat apoi peste cei de la coadă şi se auzeau doar bocăniturile lăzilor trântite pe ciment.
În spatele meu, trei bărbaţi au început să vorbească molcom despre întâmplări cu securişti infiltraţi printre cumpărătorii care stăteau la cozi şi trăgeau cu urechea la ce vorbeau aceştia, ca apoi să-i aresteze dacă spuneau ceva ce nu se cuvenea. Unul zicea chiar că ar fi existat cuvinte-cheie la care securiştii reacţionau imediat.  
În faţa mea se aflau doi lucrători – unul lung şi slab, celălalt, mai pirpiriu – de la un bloc în construcţie. Veniseră aşa, în hainele de lucru, spălaţi doar pe mâini şi pe feţe, să cumpere ceva de mâncare. Între ei se purta o discuţie începută mai demult, despre o femeie pe care cel înalt o întâlnise de mai multe ori şi, era mai mult ca sigur, o cunoştea. 
Pe partea cealaltă a magazinului, la aproape doi metri distanţă de coada noastră, se aflau galantarele unde se vindeau conserve, paste făinoase şi dulciuri. La rând erau câteva gospodine, apoi s-a aşezat şi o domnişoară foarte frumoasă, înaltă, brunetă, cu o coafură ce i se potrivea de minune. Bretonul scotea în evidenţă ver­dele ochilor migdalaţi. Pantalonii mulaţi şi bluza cu mâneci scurte şi decolteu adânc îi puneau în evidenţă trupul armonios. Purta o pereche de pantofi fără toc, pentru că era foarte înaltă, ca o jucătoare de baschet. De când a intrat fata, în magazin plutea un miros diafan de Diorela (parfum la modă), care-mi râcâia invidia. 
Lucrătorii au început să se foiască. Cel mai mic de statură îi zise celui înalt şi mai slab: 

- No! Uite, mă, c-o vinit şi azi!, şi-i dădu un ghiont prietenesc. 

- Mă, da’faină-i, mă! Da'i cam pre albă! O ave ceva? Şi ce mare s-o făcut! No, ce faină-i, mă!, nu mai contenea pirpiriul. 
- No, da!, îi răspunse colegul. Mai făcurăm un pas înainte, pentru că între timp începuse distribuirea pâinii.
- No, du-te şi zî-i!, îl îndemnă cel mic. Bărbatul cel înalt se fasoli, dar tot se duse şi schimbă câteva cuvinte cu domnişoara. Atitudinea ei era uşor jenată, dar şi destul de înţepată. Bărbatul se întoarse cu aspectul unui comandant al unei oşti care câştigase lupta, dar rămăsese doar el din toată oastea. 

- No, ce-i? Ce-o zâs?, îl îndemnă la vorbă celălalt. 

- O zâs: «Mă, loază, aici nu-i acasă! Şi nici acolo să nu te prinz! Că te spui tatii şi te afurisăşte! Vezi de treaba ta! Nu sunt abordabilă! Vezi că ai nasul cam lung! Ţi-l bagi în ghiveciul altuia!». Aşa mi-o zâs! Şi răsuflă… uşurat. 
O femeie dolofană, care era în rând cu noi, prinse cuvântul ghiveci şi-i zise: 

- Bine zici, mamă! Un ghiveci e uşor de făcut! Cumperi două borcane de ghiveci în ulei, nu în bulion, şi, după ce ai înăbuşit trei cepe şi patru cartofi mari, numai în puţin ulei, torni ghiveciul peste ele, dregi cu sare, piper şi nişte usturoi, laşi la foc puţin şi gata ghiveciul! Faceţi, mamă, că uite ce slabi sunteţi! Dacă daţi ceva la fata de la mezeluri, vă pune nişte salam de-o parte şi-l luaţi când puteţi să plecaţi de la lucru! Îl prăjiţi şi-l puneţi peste ghiveci! Să vezi ce bun e!, îi zise ea pe nerăsuflate pirpiriului. 

Bărbatul se uită la dolofană şi-i zise complet interzis: 

- No, bine!, apoi se întoarse către colegul lui. 
Am ajuns în dreptul vânzătoarei, am cumpărat pâinea şi, în drum spre ieşire, îl aud pe pirpiriu zicând: 

- Mă! Dă-o-n mă-sa de securistă! Mai bine facem ghiveci, cum o zâs muierea aia!