duminică, 25 ianuarie 2009

Blestemele nevestelor



Bunica mea spunea că atunci când te blesteamă nevasta e mult mai rău ca atunci când te blesteamă soacra! S-ar părea că mulţi bărbaţi nu ştiu asta şi... păţesc tot felul de necazuri!
Marţi am aflat că Fănel, bărbatul Anetei de la patru, se afla în spital. Fusese operat la un picior. Cu ceva timp în urmă, Fănel şi-a rupt piciorul, căzând pe gheaţă beat mangă, după ce-l trimisese Aneta să cumpere o pâine. El dădea să se întoarcă acasă, după opt ore de muncă la greu alături de “ortacii” lui de berică! Aneta, când a aflat unde se găsea “porcul ordinar” căruia “nu-i mai ajungea timpul la trăncănit cu jigodiile alea fără stăpân”, s-a pus pe urat de mame şi neamuri, organe şi sănătate fiecărui participant la şedinţa de trăncănit. Le-a spus că blestemul de nevastă e cumplit şi că vor vedea ei când îi va ajunge. S-au pus pariuri şi s-au făcut tot felul de glume pe seama blestemului, dar, când Dinu s-a opărit cu ghiveciul, iar băiatul cel şmecher al lui Toni a căzut mort de beat într-o groapă din parc, rămânând până dimineaţă pe post de pom, spaima a pus stăpânire pe toţi. Rând pe rând, hahalerele, jigodiile şi câinii fără stăpân au căzut loviţi de “blestemul Anetei”. O “hahaleră” a făcut hepatită, o “jigodie” a fost bătută şi a rămas fără jumătate din urechea dreaptă când s-a luat la harţă cu nişte beţivi în parc (de atunci se numeşte Van Gogh), un “câine” şi-a pierdut doi dinţi şi alte păţanii înfiorătoare.
Acum, se spunea aşa: dacă Fănel nu era trecut pe lista cu blestemaţi, însemna că evenimentele anterioare erau doar accidente ce nu se puneau! Deci blestemul era “zero”! Numai că lucrătura s-a făcut şi, când Fănel s-a dus la doctor să-i scoată ghipsul, s-a constatat că nu era bine prins osul şi i s-a făcut o operaţie drăgălaşă şi complicată. “Asta e!”, au strigat unii, care nu fuseseră în ziua cu pricina la şedinţa de trăncănit, fericiţi că se terminase influenţa nefastă a blestemului Anetei.
Joi, după operaţie, ne-am putut duce să-l vizionăm, pe rând. Eu nu m-am putut abţine şi, ţinând cont că Fănel e un oltean sadea, m-am gândit că l-aş mai ogoi la suflet cu o salată plină de praz mirositor, alungându-i astfel asistentele care s-ar fi înghesuit să-i satisfacă izmenelile.

Niciun comentariu: