joi, 11 decembrie 2008

Pe Buzau la vale


În zona Buzăului. O expresie ca oricare alta, la prima vedere. Dar zona Buzăului nu e ca oricare alta. Ea cuprinde cele mai variate forme de relief. De la Întorsura Buzăului din mijlocul Curburii Carpaţilor, cuprinzînd Munţii Siriului, trecînd Pasul Buzăului ca să cuprindă şi Masivul Penteleu, coboară pe la rădăcina Podului Calului şi udă de departe Ivăneţu, adunînd apele rîurilor Bîsca Mare, Bîsca Mică, Slănic, Bîsca Ghiojdului ca să ajungă pînă în Cîmpia Buzăului. Relief variat, oameni diferiţi şi relaţii strînse.
Muntenii îndesaţi la trup, rumeni şi veseli, aduc din vîrf de munte prinosul muncii şi al pămîntului lor. Cresc oi şi vite, sînt meşteri vestiţi în arta lemnului şi cultivatori de cartofi. Caşcavalul, brînza, cîrnaţii de Pleşcoi, cartofii şi cepele roşii mari cît pumnul sînt produse pe care le aduc în zona de cîmpie, unde oile se întorc pentru iernat, însoţite de fînul muntean. Cartofii se schimbă rapid pe saci cu orz, ovăz, grîu şi porumb, brînza pe vin şi ţuică. E vremea de cules porumbul? Vreme în care-ţi îngheaţă mîna pe ştiulete şi-ţi clănţăne dinţii pînă răsare Soarele şi pînă-n seară trebuie să-ţi termini de cules porumbul? Trimiţi vorbă la-ntorsură şi-ţi vin oameni cinstiţi, muncitori şi pricepuţi care-ţi ajută la cules. Ridici o casă şi n-ai cu cine? La Întorsură-ai să găseşti.
La cîmpie… Cît vezi cu ochii numai cîmpie. Ici, colo, foarte rar, cîte un amărît de copac! Satele par turtite, lipite de pămîntul care se întinde în jurul lor şi-ţi dă impresia că le sufocă, le macină pe la margini. La fel de rar, cîte o pădurice. La cîmpie, munceşti fără pauză! Din toamnă, împrăştii îngrăşăminte, ari şi semeni grîul.
În iarna scurtă repari utilajele şi te pregăteşti de aratul de primăvară, de semănatul porumbului, apoi prăşitul şi săpatul. Nu mai vorbim de vie, care după culesul din toamnă trebuie în primăvară tăiată, legată, săpată şi, eventual, stropită de cîte ori este nevoie. Să nu uităm legumele! Tot la cîmpie! De aceea mulţi munteni rîvnesc la cîmpie. Dar, există un “dar”, ei nu şi-ar schimba pentru nimic în lume locul. De aceea, pîinea din grîul cîmpiei de la Văcăreasca şi Florica este atît de bună, dacă amesteci şi cartoful din Întorsura Buzăului, iar cîrnaţii de Pleşcoi se sting cu mărgelele ţuicii de corcoduşe din Glodeanu Siliştea.

Niciun comentariu: