Am plecat aşa, hai-hui, ca să mă mai aerisesc la minte. Trebuie să mă pun puţin la punct cu unele noutăţi! Sunt zone din oraş pe care nici nu le mai recunosc! Şi, uite-aşa, am luat-o pe Draga de o aripă şi am pornit cu ea într-o raită de aducere-aminte. Dar cineva ne schimbă mereu planurile. Nici n-am ieşit, că ne întâlnim cu o vecină care venea de la piaţă. După ce ne întreabă unde ne ducem, fără să aştepte răspuns, ne informează că în piaţă au adus o mulţime de fructe proaspete "de te doare capul!". Draga mă fulgeră cu o privire hulpavă, apoi una scurtă şi miloagă, de mă înmuie la hotărâre şi gata, glonţ spre piaţă. Na, că banii pe care-i sortisem unor cheltuieli de răsfăţ şi izmeneli acum aveau să se ducă pe... Ce amintiri depănate în timp ce am fi trecut pe vreo stradă cunoscută, ce berică băută la o terasă veche, ce cafea la o cofetărie?!... Nici vorbă! La piaţă! Şi ce dreptate avea vecina! Da, erau mormane de fructe pe tarabe! Chiar şi pepeni verzi, da’ buni! Ca în plină vară! Dar şi dintre cei mititei pentru pus la murat! Mă rog, să revenim la fructe. Strugurii, albi, negri, cu boabe mari şi mai mici, rari sau îndesaţi, în ciorchini mari ce se lăfăiau pe tarabe sau în lădiţe. Pere? Din toate categoriile. Prune... la fel, dar cele mai multe erau merele. La mere, Draga îmi aruncă o privire ghiduşă şi cumpără cinci kilograme de mere, precum cele ale maşterei din Albă-ca-Zăpada, jumătate albişoare, jumătate roşioare şi mari cât pumnul! Apoi am făcut un raid şi am cumpărat câte două kilograme pere, prune, piersici şi struguri. Voioase nevoie-mare, ne-am pus cârcile la treabă şi ne-am întors grăbite, derulândîn minte reţete. Pe seară, Draga a venit la mine cu un platou, abia scos din cuptor, cu mere coapte cu bobiţe de rodie. Eeee, a venit ca o drăguţă ce e! Nuuu, a venit să tragă cu ochiul! Să vadă ce am făcut eu cu fructele mele!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu