Ce de evenimente! Noapte de alungat strigoii cu beţie, Votare şi Sfinţi, Andrei şi Andreeiuţe, de sărbătorit la greu. E nume la modă! Ilinca, Ioana, nu sunt şic!
Mă duc să iau pâine şi îl ajung din urmă pe vecinul de la unu, care s-a manifestat suspect de bucuros când m-a văzut. După salutări, mă abordă direct şi mă întrebă dacă pe la mine pe sus există strigoi. I-am spus că nu am observat, dar că mă interesez şi am să studiez îndeaproape cazul. M-a privit foarte serios şi, schimbând tonul, se descărcă brusc de furie povestind, cu viteză mărită, cum a fost terorizat toată noaptea de beţivul ăla de sub el care în fiecare an îşi alungă strigoii de Sf. Andrei! Asta nu e nimic, dar beţivul este şi tâmpit pentru că nici măcar nu foloseşte usturoi în timpul descântecelor, ci numai beţe din alea indiene de put a cimitir. Ăştia tineri nici nu mai ştiu să facă descântece!
Pe la jumătatea traseului, vecinul zăreşte doi tineri, beţi mangă, şi-mi spune că sunt unii care au fost astă-noapte la ăla de la unu. Că i-a văzut când au plecat. Şi se repede spre ei: -Bă, bagabonţilor! Bă, nici măcar nu ştiţi să alungaţi strigoii!.
– Bă, moşule, du-te dă votează, că venim şi noi acum! Ţine-ne şi nouă rând!, îi zise unul dintre tineri, cu o mină serioasă. Profund pătruns de eveniment, celălalt tânăr zise:
– Bre! Ce dracu te superi aşa?! Matale n-ai fost tânăr? Acu tre’ să votăm apoi ne ducem acasă că avem Andree! Ştii ce-s alea? Eu am nevastă Andreeeeea şi el fata Andrea!
– Mă! Nu o scurta pe fi-mea!, îi zise celălalt, referindu-se la pronunţia numelui.
– Lasă, bă, că e mică, miiiicăăă!, şi-l luă la pupat.
Vecinul se strâmbă scârbit, de parcă l-ar fi pupat pe el şi se întoarse ca să ne continuăm drumul. Am întâlnit-o pe Aneta, de la patru care-mi şopti:
– Dragă, vreau să fac o prăjitură mai simplă, că-mi vine nepoţica, mâine! E ziua ei! Ajută-mă!
Vecinul, îmi atrage atenţia la o băbuţă care vindea borcane cu pastă brută de măceşe.
Cercetez borcanele. Pasta minunată îşi etala culoarea şi mirosul original. Cu o sumă infimă am procurat 3 kg, din care îmi voi face gem de măceşe. Spre casă, fără însoţitori, m-am tot gândit la cât de greu se face pasta. E cumplit! Şi, pentru că tot o am, voi face şi pentru mine o tartă cu gem de măceşe, când vine Aneta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu