Felicitare

În faţa colii albe, gândurile se îmbulzesc şi vorbele nu-şi mai găsesc literele care să le exprime. Năvală dau… Reuşesc să străbată însoţite de lacrimi şi mâinile tremură ca buzele ce strivesc cuvintele.
E greu. Distanţa uriaşă distruge urma lăsată de mica ta gheată, rătăcind drumul către tine, lăsându-mă în urmă cu totul, cu toate. Ziua mi-e greu. Noaptea mă trezesc auzindu-ţi scâncetul şi nu ştiu unde eşti. Atunci mi-e dor de micul tău trup, de respiraţia fierbinte, de gânguritul tău certăreţ când nu te luam în braţe. Mi-e dor de mirosul pufului de pe ceafa ta! De zâmbetul ce-ţi lumina faţa când mă vedeai! De ochii plini de groază când te lăsam singur în pătuţ! De primii tăi paşi, de mânuţele care se întindeau spre mine şi-mi dădeau forţa de a te ridica atunci când abia mă ţineam pe picioare de oboseală. Mi-e dor de primele tale cuvinte. De spaima primelor cucuie şi julituri. Mi-e dor de nesomnul de seară, când moţăiam spunându-ţi poveşti inventate. Mi-e dor de întâmplările de la grădiniţă, pe care le povesteai acasă. De cuvintele stâlcite în engleză. Mi-e dor de cât de mândru-ţi purtai uniforma în primul an de şcoală! De mândria care te lumina când erai lăudat de domnul învăţător...

E drept, telefonul mi-aduce în urechi şi în suflet vocea iubită. Veselia glasului tău mi-alină din durere atunci când îmi povesteşti despre minunile pe care le trăieşti acolo. Sunt geloasă... pe valurile uriaşe pe care mi le arăţi în poze, pe străzile curate, pe curţile şi casele bine îngrijite, pe colegii tăi, pe mami, pe tati, toţi cei care se bucură de tine.

Şi, mi-e frică... să nu uiţi mirosul fâneţei în zori, tăria aerului împins de vântul ce bate prin hăurile Pietrei Craiului. Mi-e teamă să nu uiţi culoarea zăpezii şi viscolul ce-ţi punea ţurţuri pe căciulă... să nu uiţi brazii... plantele de ceai pe care le culegeam împreună... Să nu uiţi vecinii care întreabă de tine.

Am constatat că vocea ta îşi schimbă tonalitatea şi mi-e frică. Mi-e teamă că... atunci când ne vom revedea mă voi întreba: oare cine-i acest bărbat? Şi că ochii mei slabi abia te vor zări şi buzele mele uscăţive vor săruta tremurânde obraji plini de ţepii bărbii şi păr aspru va înlocui puful cefii tale... Dar mă uit pe geam la aburii toamnei ca să-mi alung tristeţea şi am s-o chem pe vecina să mâncăm tarta cu struguri pe care am pregătit-o de ziua ta... de Sf. Dumitru. Şi de aici de departe, îţi urez: La mulţi ani! Să mă fericeşti cu sănătatea şi cu bucuriile tale! Bunica.