În viaţa fiecărui om există momente de o însemnătate deosebită. Momente în care îţi afli existenţa. Momente care sparg rutina şi-ţi dai seama că reprezinţi ceva.
Îl aştepta nerăbdătoare, cu prăjitura preferată. Şi unde mai pui că şi taică-său i-a dat un telefon! Băiatul împlinise 14 ani şi azi trebuia să-şi scoată buletinul. Era o zi mare pentru oricine. O zi despre care discutaseră destul de des, pentru ca el să înţeleagă responsabilităţile vieţii de adult, participarea la viaţa socială etc. Sigur, copiii cu un singur părinte sînt mai maturi. Băiatul era foarte sensibil şi extrem de grijuliu faţă de ea. Îşi luase în serios rolul de “bărbat în casă” şi nu-i crea probleme.
Se făcuse ora 13:00 şi el nu mai apărea. Îngrijorată, nu ştia cum să reacţioneze. În sfîrşit, băiatul îşi făcu apariţia. Transpirat, încerca să-şi ascundă privirile de ea şi ţinea o mînă la spate. Se duse şi-l îmbrăţişă în timp ce-l întrebă dacă l-a luat. El îi oferi trei garoafe aurii. Scoase repede şi bucăţica de plastic care-i atesta identitatea şi i-o vîrî sub nas.
Surpriza a fost mare şi efectul l-a simţit în genunchii care nu o mai ascultau. S-au dus înlănţuiţi către fotoliul din cameră şi ea s-a aşezat. A început să plîngă încetişor, de nu mai vedea scrisul şi nici fotografia. Băiatul, emoţionat, făcea eforturi să scape din acest moment lăcrimos. Ştia bine că mama îşi revine rapid şi reuşeşte să treacă peste situaţii delicate, aşa că o întrebă, cu mina unui puşti ghiduş, ce i-a făcut bun. Ştia el că nu l-ar fi lăsat fără “ceva bun”. Mama cea fericită se ridică, trase aer în piept şi, netezindu-şi blugii, se duse la frigider, de unde scoase un platou cu tarte. Moţurile de fistic înfipte în jumătăţile de caise se semeţeau, ademenindu-l. Frişca ornată cu firicelele de fistic îl îmbia şi-i sporeau nerăbdarea. Ceru una pe loc şi mama i-o oferi fără să mai protesteze cum că-i înainte de masă. Hm! Oare ăsta o fi unul dintre avantajele unui bărbat adevărat?, gîndi băiatul cu Carte de Identitate.
Îl aştepta nerăbdătoare, cu prăjitura preferată. Şi unde mai pui că şi taică-său i-a dat un telefon! Băiatul împlinise 14 ani şi azi trebuia să-şi scoată buletinul. Era o zi mare pentru oricine. O zi despre care discutaseră destul de des, pentru ca el să înţeleagă responsabilităţile vieţii de adult, participarea la viaţa socială etc. Sigur, copiii cu un singur părinte sînt mai maturi. Băiatul era foarte sensibil şi extrem de grijuliu faţă de ea. Îşi luase în serios rolul de “bărbat în casă” şi nu-i crea probleme.
Se făcuse ora 13:00 şi el nu mai apărea. Îngrijorată, nu ştia cum să reacţioneze. În sfîrşit, băiatul îşi făcu apariţia. Transpirat, încerca să-şi ascundă privirile de ea şi ţinea o mînă la spate. Se duse şi-l îmbrăţişă în timp ce-l întrebă dacă l-a luat. El îi oferi trei garoafe aurii. Scoase repede şi bucăţica de plastic care-i atesta identitatea şi i-o vîrî sub nas.
Surpriza a fost mare şi efectul l-a simţit în genunchii care nu o mai ascultau. S-au dus înlănţuiţi către fotoliul din cameră şi ea s-a aşezat. A început să plîngă încetişor, de nu mai vedea scrisul şi nici fotografia. Băiatul, emoţionat, făcea eforturi să scape din acest moment lăcrimos. Ştia bine că mama îşi revine rapid şi reuşeşte să treacă peste situaţii delicate, aşa că o întrebă, cu mina unui puşti ghiduş, ce i-a făcut bun. Ştia el că nu l-ar fi lăsat fără “ceva bun”. Mama cea fericită se ridică, trase aer în piept şi, netezindu-şi blugii, se duse la frigider, de unde scoase un platou cu tarte. Moţurile de fistic înfipte în jumătăţile de caise se semeţeau, ademenindu-l. Frişca ornată cu firicelele de fistic îl îmbia şi-i sporeau nerăbdarea. Ceru una pe loc şi mama i-o oferi fără să mai protesteze cum că-i înainte de masă. Hm! Oare ăsta o fi unul dintre avantajele unui bărbat adevărat?, gîndi băiatul cu Carte de Identitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu