Pezevenchea găteşte!

N-o să credeţi că sînt feri­cită pentru că trebuie să merg zilnic, timp de o oră şi jumătate, dus şi întors, cu autobuzul. Sînt fericită pentru că aflu tot felul de întîmplări, dar mai ales reţete şi mo­duri de preparare a unor mîncăruri. Uite! Ieri-seară, pe la ora 20:45, în autobuzul destul de aglomerat, se urcă o domnişoară care vorbea deja la telefon. O să ziceţi că am o obsesie. Nici vorbă! Se întîmplă în mod normal! Drăguţ este ce spune şi cît de tare spune!
Domnişoara înăltuţă emitea sunete iritate. Ceilalţi călători, obosiţi, plictisiţi, cu foamea în gît, la scurt timp, au început să arunce priviri dojenitoare către emitentă. Aş, ea nu s-a sinchisit. Aşa am aflat că locuieşte cu chirie, împreună cu alte două proaste, din care una e şi hoaţă, dar şi... pezevenche. Hoaţa e cea care a adus-o pe ea şi pe cealaltă proastă în apartamentul proprietarei, care este, de fapt, o jigodie. Jigodia şi-a permis să le oblige să ducă gunoiul în fiecare zi, să spele vasele temeinic, cu detergent de vase şi să le pună în dulap la locul lor, să nu-şi mai atîrne dresurile pe cuierul de la intrare, să-şi facă zilnic paturile... Culmea obrăzniciilor jigodiei a fost cînd a venit şi le-a spus că, dacă mai fumează în apartament, le dă afară şi le pune să şi zu­gră­vească, pentru că îi miroase casa a afumătoare! şi, unde mai pui că pezevenchea, ca să se dea bine cu jigodia, a doua zi a făcut brioşe cu cireşe. Găteşte bine! Aici, domnişoara s-a apucat să-i dea reţeta, spre nemăsurata mea satisfacţie!
A continuat să depene modul în care s-au chinuit să facă puţin curat şi cum a găsit ea o bancnotă de 5 lei, pe care a dat-o hoaţei, care şi-a însuşit-o, cu toate că era a jigodiei. Care jigodie s-a supărat şi a zis că ele i-au furat banii. Nu mai vorbim şi de faptul că jigodia avea un căţel, foarte drăguţ, pe care a vrut să-l lase la ele pentru scurt timp, dar pezevenchea i-a spus că ele nu-l vor! De la capătul celălalt am înţeles că era sfătuită să ia atitudine şi să rezolve problema. Normal că va trebui să facă ceva! Doar nu era să le lase s-o joace cum vor ele! Cum putea ea să mai spele vasele după ora 22:00, cînd termina de mîncat?! Şi ce dacă veneau gîndacii? Da, sigur că va contribui şi ea dacă trebuie să cumpere insecticide. Geamurile? A, nu, ele nici nu se gîndeau să le spele! Pe jos? Da, au spălat! Problema era cu animalu’. Jigodia vrea să-l lase la ele mîine!
În autobuz atmosfera se încinsese şi se formaseră grupuri pline de interes. Deodată, domnişoara se smuci către uşă şi coborî. Cineva strigă la ea: “Ce faci? Pleci?! Mai stai! Cine a luat banii? Şi căţelu’? Ne laşi aşa... fără sfîrşit?!”, şi se auziră hohote de rîs. Curînd am coborît binedispusă şi cu o reţetă adăugată la “dosar”.