duminică, 13 ianuarie 2008

Supă de răţoi leşesc

Oricăt de cald ar fi, tot trebuie să mănănci ceva consistent, şi dacă acest ceva este lichid este mult mai bine. Dacă ai norocul meu să ajungi undeva la ţară, adică la nişte neamuri care nu fac o tragedie din tăierea unei păsări, poţi să consideri sfărşitul de săptămănă, sau o parte a concediului, cu adevărat reuşit. Căt despre măncare... lapte dulce cald, abia muls, lapte bătut, brănză proaspătă, de cu o zi inainte, ouţe de la căteva găini şi atăt, pentru că găştele, raţele şi curcile erau cloşti, precum şi o mare parte dintre găini.

Schimbare de decor


Intrucăt se cam inmulţiseră masculii păsăreşti, care se băteau ca in ringuri, s-a hotărăt diminuarea numărului de adversari. S-a stabilit că... cei mai răi şi mai bătăioşi erau cei patru răţoi leşeşti, adică din cei care nu măcăne, dar ciupesc şi te fugăresc de căte ori au ocazia. Deci, unul trebuia să cadă pradă hotărării unanime, modificănd decorul la răţoime. Nici nu m-am dezmeticit bine şi m-am trezit cu un răţoi lipsit de cap, pe care cineva l-a curăţat, dar tranşatul şi pregătitul căruia mi-au revenit. Am hotărăt să facem o supă cu tăiţei, căt se poate de creţi şi alunecători, iar pulpele şi pieptul - pe cartofi la cuptor, marca Tanţa! Totul se poate mănca in fază călduţă!
Cap, găt, măruntaie, spinare tranşată, pulpele şi pieptul tăiat in bucăţi potrivite au fost puse laolaltă in ceaunul de ciorbă, pentru fiert, pe pirostriile incinse de focul pregătit in curte. Intre timp am curăţat cartofii, ceapa, morcovul, verdeaţa şi, spre uimirea mea, răţoiul din supă a fiert, dovedindu-şi frăgezimea. Am scos bucăţile de piept şi pulpele. Tanţa a pregătit, dintr-un ou şi făină, o foaie de aluat din care a făcut tăiţei subţirei. Am pus zarzavaturile, am luat iar spuma şi, cănd s-au fiert, am pus tăiţeii, iar după zece minute am adăugat pătrunjelul. Gata, supa sticlea in soare cu bobiţele de grăsime de răţoi adevărat şi mirosea de te lua ameţeala. Am dat-o la răcit şi m-am năpustit asupra cuptorului de la aragaz, in care am pus cartofii pregătiţi de Tanţa. După o jumătate de oră am aşezat peste cartofi şi bucăţile de piept şi pulpele, pentru rumeneală. Am pregătit mujdeiul şi am rămas in aşteptare preţ de altă jumătate de oră, timp in care am schimbat ceva apă la păsări, constatănd că schimbarea de decor adusese un calm mohorăt in răndul aripatelor ciupicioase, semn că tartorul fusese anihilat.
Am constatat că timpul de masă s-a apropiat vertiginos după apariţia mesenilor, care se spălau şi se trăgeau aproape de masă, unii indrăznind chiar să ceară ceva ţuiculiţă de corcoduşă, d'aia de face mărgeluţe cănd o torni in pahar. Păi, după ce cari mulţime de porumboi şi alte ierburi, cureţi grajdul şi repari una-alta prin bătătura căt un depou de tramvaie, nu meriţi şi tu o recunoaştere a efortului şi priceperii?! Şi dacă mai primeşti o supă de răţoi călduţă, nişte cartofi ţărăneşti cu pulpe de răţoi şi mujdei stins cu vinişor roze, rece şi săritor din pahar, poţi să spui că n-ai trăit degeaba!

Niciun comentariu: