Statuia mâncătoare de ardei umpluţi

Urmând acelaşi traseu, precum calul Bator, ajung să mă urc în autobuz. Îmi caut un loc mai retras, pentru un traseu lung şi observ pe feţele călătorilor zâmbete!
Mă minunez, în gând! Linişte totală şi o aşteptare încordată în maşină. Deodată se auzi o voce de femeie. Am înţeles că vorbea la celular şi că discuţia interesa pe toţi călătorii.
– Ce zisăşi? Nu, mă, că-l luară p’ăsta micu’ aşa cum fuse! Da, cu pijamaua dă la spital. Da. Mă, să vorbeşti cu naşu’ Florea să luaţi dubiţa. Păi nu intră, mă! Olelei! Nu-ţi spusăi că e ca Statuia Libertăţii? Da, mă! Da’ el e invers. Eee, are ghipsu’ până’n brâu şi mâna stângă e în sus! Călătorii pufniră în râs, dar cu surdină. Femeia continuă:
– Mă, să pui în dubiţă salteaua de la patu’ lu’ Nicuşor şi să iei şi o pătură mai groasă.
Mă, fii atent! Lasă prostiile! Să vină şi finu’ Gigi că e mai solid, să ne ajute. Cum de ce mă, năro­dule! Păi cum crezi tu că putem băga în dubiţă ditamai statuia? Nu mai râde, boule! Ce faci, mă? Îi spui lu’ Costel să-i facă o făclie?, călătorii în delir mascat.
– Acu te găsi mă, când arde cămaşa pă mine? Mă, să-i spui la a bătrână să caute andrelele ăle lungi. Când viu acasă să le am. Ca să-l scarpin, nărodule!
Călătorii... curioşi.
– Păi îl mănâncă rău. Să-l auzi cum chirăie săracu’... Da, bagi andreaua pă sub ghips şi-l scarpini. Mă învăţă o babă, aci la spital. Acu? Sunt în maşină, mă duc la spital să-i duc ceva de mâncare. Îi dă, da... nu-i ajunge! Făcui, la fina Săndica, un oloi de ardei umpluţi! Nu, mă nărodule, el mănâncă numai fro zece, restul îl dau la ăia din salon, că mulţi nici nu mai ştiu cum e mâncarea d’acasă. Numai atât! Zise doctoru’ că trebuie să mai slăbească pentru că-i puse tot ghipsul p’o săptămână. Da, zise că dacă se mai îngraşă trebuie să facă cerere la minister ca să-i aprobe o betonieră cu ghips. La mişto? Las’ că vezi tu! Mă, nu mai râde, nărodule! Să-i puneţi patul în camera mare! Şi mai spune-i o dată Mihaelei să nu uite să-mi facă rost, ştie ea de ce, de la ma­gazinul ăla mare din centru. Să nu uite mă, că vă omor pă toţi! Cum? Mă, pune-l pă tac’tu şi cu Mişu, dă verificaţi dubiţa! Şi veniţi şi cu Loganu’! Să nu întârziaţi mâine, că mă lasă ăştia cu statuia în mijlocu’ străzii, dă s-adună lumea ca la urs! Şi să nu uitaţi să-i aduceţi pantalonii şi cureaua! Cum de ce, nărodule!? Păi, e cu soclu’ gol!
Toţi râdeam fără jenă.
– Nu ţi-am zis că era doar în pijama, acu’ nici p’aia n’o mai are! Ptiu, lua-te-ar dracu’! Mă! Las’ că-ţi dau eu film acasă! Auzi? Mă, câţi zici că suntem în total? Aşa, naşu Florea, Gigi, tu, tac’tu, io, Mişu, Dorel al lu’ Săndica... Ce să facă, mă, a bătrână? Ardei umpluţi? Îţi făcui poftă... Ai că tre’să cobor, mai vorbim. Pa!