Preoteasa grătarului incins

Cam de multişor n-am mai fost intr-o vizită la prieteni, rude etc. Una dintre prietenele mele m-a invitat la un grătar, la ea, la curte. M-am dus intr-o sămbătă, dar, ca de obicei, cu ceva acolo, ceva care să-i facă plăcere. M-a intămpinat şi fără prea multe politeţuri ne-am aşezat la o masă sub un salcăm bătrăn. Era destul de cald afară, dar sub copacul rămuros era bine. Ne-am intrebat de una-alta, relaţii, cunoştinţe, sănătate, copii, nepoţi, pănă şi de pisici şi căţei. Subiecte erau nenumărate, timp nu cred că aveam suficient. Am făcut o pauză, cănd ne-am indreptat către bucătărie, pentru a pregăti grătarul şi a pune de-o friptură. Prietena mea, care se cam ingrăşase, urca greu scările şi eu, in glumă, am impins-o de la spate. A răs şi m-a intrebat dacă mai ţin minte căt de slăbuţă era cu vreo 18 ani in urmă. Normal că ţineam minte! Şi mai ţineam minte aperitivul acela care mi-a plăcut mult, din cubuleţe de parizer şi caşcaval ras, pe care ea il pregătea ca nimeni alta. Şi de alte aperitive delicioase pe care le aducea la serviciu de ziua ei. Da, erau zile minunate in care fiecare se străduia să facă ceva deosebit, spre bucuria celorlalţi. Pănă şi vizitele erau mai dese şi nu intotdeauna cu invitaţii speciale.

Masa minune

Prietena mea Lena se rostogolea rapid pe gresia bucătăriei uriaşe, după părerea mea, de la un dulap la altul şi intre aragaz şi masă, de mă şi miram cum de e aşa grasă. Avea pregătit totul, urma doar căratul la grătarul din curte şi ne-am incolonat, una după alta, pentru a muta castroane, tacămuri, pahare, sticle, farfurii şi... tot calabalăcul pentru o masă in două. Lena mi-a trasat sarcini precise şi trebuia să amestec unele compoziţii aflate in castronele diferite. Masa s-a acoperit in scurt timp de castronele cu salate şi sosuri. In acelaşi timp, Lena supraveghea friptura ce-şi imprăştia in văzduh parfumul mirodeniilor. Eu am observat pe un platou special aperitivul care-mi plăcuse atăt de mult. Mi-am repetat in minte rapid reţeta, aşa cum o scrisese ea: "300 g parizer, 300 g caşcaval, şase ouă, trei linguri de smăntănă, trei linguri de făină, o legătură de mărar, o legătură de pătrunjel, sare, piper. Pentru preparare se taie parizerul cubuleţe, caşcavalul se rade, trei ouă se fierb, verdeaţa se toacă fin. Se amestecă parizerul, caşcavalul, smăntăna, făina, verdeaţa, ouăle, se drege de sare şi piper şi se toarnă compoziţia intr-o formă de chec, unsă cu ulei şi tapetată cu făină. Se pun in mijlocul compoziţiei cele trei ouă fierte, se unge compoziţia cu puţin ulei şi se dă la cuptor pentru 20 minute. Se serveşte rece cu salata preferată."
Şi mi-a făcut mare plăcere să mi-o reamintesc. Veselă, mirosind a fum şi mirodenii arse, se indrepta către masă cu platoul plin de fripturi. Ochii ei albaştri străluceau de bucurie, iar sudoarea ce-i curgea pe obrajii rumeni se unea in barbă intr-un picur mare ce-i ameninţa decolteul plin de sănii imenşi. "Iţi place?", mă intrebă, invărtindu-se pe loc ca s-o pot vedea mai bine. "Spune-mi, cum făceai mereu, cum arăt?" M-am uitat iar la ea şi, pentru că era veselă, i-am zis: "Arăţi şi miroşi a mirodenii şi a parfum ca o preoteasă egipteană!". Preoteasa a rămas trăsnită, a pus platoul pe masă şi mi-a zis: "Da? Ştii cumva, preotesele mănăncă? Eu mor de foameeee!", se repezi la mine, mă pupă şi se puse pe răs. "Da, am rămas doar noi două... două preotese, una slabă şi alta grasă! Noroc!" Şi-mi intinse un pahar cu votcă rece.