Mare, păine, vin, minune

In apusul de soare, nava căpătase o culoare roşiatică. Noul brutar a ieşit ca un şoarece, doar căt să vadă puţin peisajul pe care-l visa din copilărie. Dorinţa i s-a implinit intr-un chip ciudat: a ajuns pe o navă trecănd printr-o brutărie! El face păine zilnic. Şi e minunată! Aşa i-a spus turcul Memet, bucătarul pretenţios, care lucrează pe navă de cinci ani şi care l-a ajutat să obţină postul. Iată-i pe amăndoi, el - Puiu, şi Memet ţinănd in măini foamea şi sănătatea echipajului unui mineralier de 10.000 de tone. Inspiră adănc aerul umed şi se intoarse in cabină pentru a face un somn bun, pănă la trei di­mi­neaţa, cănd trebuia să se scoale pentru noua păine. Nu zi, ci păine. Zilele lui se numărau in tranşe de păine. Fiecare zi, o tranşă sau "o păine".
A doua zi, ca de obicei, il găsi pe Me­met in uşa bucătăriei. Avea un aer deo­sebit. Nu-l luă in seamă şi trecu la ale lui. Ciudat lucru, turcul nu-l mai bom­bă­nea pe ajutorul lui. Memet pregătise pentru masa de dimineaţă o sa­lată "mult buna", adică un fel de salată de cartofi cu bucăţi de peşte afumat, măsline fără sămburi, ouă fierte, ceapă roşie tăiată fin, ardei copţi tăiaţi felii, usturoi murat şi multă maioneză. Mesenii, incăntaţi, au infulecat şi, care mulţumind, care făcănd glume, s-au imprăştiat la lo­curile lor de muncă. Brutarul il studia discret pe Memet şi căuta să inţeleagă mis­terul schimbării. La prănz, ciorbiţa de văcuţă, acrită cu borş romănesc, ardeiul iute murat şi pulpele de pui in sos de roşii, cu garnitură de orez, gogoşarii acri şi gogoşile ii mulţumiră pe meseni. Seara, le puse la masă paste cu multe perişoare mici căt unghia, sos marinat şi sos de hrean la discreţie.

Minune

Cănd toţi s-au retras, Memet il strigă pe tănărul brutar şi-i zise: "Buiu haide, veneam la cabina, borbeam!" Puiu s-a prezentat rapid. In cabină, Memet locuia singur. Pe perete avea o mulţime de poze cu copii, o mulţime de fete. Memet ii zice: "Buiu, eu făceam cinste numai buntru noi. Secret! Serveam! Serveam!" Şi l-a imbiat cu un platou pe care se aflau două boluri mici cu orez in mijlocul căruia luceau boabe negre ca tăciunii de icre, felii subţiri de păine prăjită, unt cu usturoi şi felii de peşte afumat, ţinut in zeamă de lămăie. Bietul Puiu nu mai măncase niciodată aşa bunătăţi şi, cănd Memet il imbie şi cu un pahar de votcă, cedă şi se aşeză comod, dornic să afle misterul. Memet puse pe masă plăcintă cu carne şi smăntănă, apoi tur­nă căte un pahar de vin roşu de Murfa­tlar. Măncară, băură in aceeaşi linişte, sporind curiozitatea băiatului. In sfărşit, Memet, puse pe masă baclava şi căte un pahar de vin alb de Cotnari. Intr-un castron, vin roşu cu păine şi zahăr. "Asta buntru cinstim cine murit Buiu, de la suflet Memet! Buntru toţi băieţi mei morţi născuţi Vlorica". Acum se uită lung la pahar şi zise: "Buiu, secret la noi doi este. Mult secret. Vlorica, nevastu meu, mult copii de la Alah dat, cinci fete! Acum trei an este, Vlorica mers cu mine, la Dumnezeu borbit la Mă­năs­tirea, imbreună cu fete şi cu socra, eu ateptam afară cu socru. După borbit, abroabe doi an, Vlorica născut doi băieţi, gemeni! Buiu... gemeni! Azi un an este! Băieţi de la Alah-Dumnezeu! Este impreună acelaşi! Buntru toţi la fel iubeşte, oameni buni! Eu mult iubit la El! Mult mulţumit la fericire asta şi la fete, şi la Vlorica, şi la socri, şi la..." Cu paharul gol in mănă, fericitul tată adormi beat cui, continuănd in somn să-şi cins­tească membrii familiei şi să mulţu­meas­că şi lui Dumnezeu pentru fericirea lui.
Brutarul era incăntat că a dezlegat misterul lui Memet, adică faptul că, de dragul soţiei, respecta şi ritualul creştin. Puiu, cu aburii băuturilor amestecate in cap, adormi şi el cu capul pe masă, visănd brutăria pe care şi-o dorea şi pe Florica lui Memet inconjurată de liota de copii.