duminică, 13 ianuarie 2008

Hering afumat sau peşte sărat

Astăzi imi doresc o lene. Da' una d'aia de să trosnească fotoliul sub mine! Sunt obosită frăntă! Am alergat pe la toate supermarketurile in dorinţa nebună de a-mi procura ceva deosebit. Ceva care nu se mai găseşte in altă parte! Nici vorbă! Peste tot aceleaşi produse. Nimic original!
Deziluzia mea era la cote inalte şi mă indreptam abătută spre ca­să. In maşina care inlocuieşte tramvaiul ce nu mai funcţionează demult, două doamne discutau aprins despre nişte pregătiri ce trebuia făcute pentru un parastas. Doamnele discutau aprins şi fără să vreau ascultam ce preparate aveau de gănd să facă pentru un asemenea prilej. Problema era că suntem in post. Una dintre doamne, cea cu pălărie verde, ii zice celeilalte cu batic inflorat cum că parastasul trebuie făcut sămbătă, cu trei zile inainte de ziua pomenirii şi se poate servi peşte, rezolvănd astfel problema. Basmaua inflorată se găndi puţin şi găsi ideea bună. Hotărără să coboare la piaţă ca să cumpere peşte. Am coborăt şi eu, cu gănd să mai chibiţesc, pentru că numai in mine mai pot avea incredere!
Şi cum mă alintam eu aşa, m-am hotărăt să-mi fac şi un cadouaş, pentru că merit! Am intrat in hala de peşte unde am inceput un tur de recunoaştere. Aveam de unde alege. Cu ochii pe produsele etalate am ajuns in dreptul unor cutii mari in care se aflau mai mul­te feluri de peşte afumat. Aurii, cu miros imbătător, cărnoşi şi sfrijiţi, după cum le era felul, peştii, cu cap sau fără, slobozi sau legaţi fedeleş, ispiteau din cutii şi te ademeneau să-i cumperi.

SIGUR CĂ DA!


Numai că eu doream ceva deosebit! Ceva... altceva, care nu se găseşte oriunde! Şi scormonind cu ochii, am dat peste cele două doamne. Şi ele erau la scormonit, numai că deja căzuseră la o inţelegere să cumpere nişte crap mare, sărat. Păi cănd ai peşte proaspăt, ce-ţi cumperi sărat?, mă intrebam eu. E drept, crapii cei mari, săraţi, pe care-i cumpa­ra­seră arătau foarte bine şi mă ispitea un gănd să iau mă­car unul, dar mirosul heringului afumat, din dreapta mea, mă ameţea. Comand două bucăţi mai mari şi basmaua inflorată, ajunsă nu ştiu cum lăngă mine, mă intrebă. "Cum il faceţi, doamnă?". Am dat banii şi mi-am luat pachetul preţios, apoi m-am intors către basma: "Păi, fac unul cu lămăie şi cu maioneză, iar pe celălalt il fac pastă, da, pastă pentru ceaiul de dimineaţă sau un aperitiv ceva acolo". Pălăria verde era şi ea aproape şi ii zise: "E, pastă d'aia de care ne-a dat Aneta. Dă nu era bună nici pe bocanci!". "Ce?", mi-a sărit mie muştarul. "Aneta dumitale nu ştie să gătească!", ii arunc eu vorbele şi ofuscată le intorc spatele să-mi continuu vizionarea. Cele două au rămas să discute. Fac ce fac şi ajung la peştele sărat. Gata, am cumpărat un crap mare, sărat! Am să-l fac pe orez! Ce dacă pe vremuri era o măncare de bază, la ţară, in timpul postului? Acum e o raritate. Nu se mai face! Nu mai e trendy! Ba eu il fac! Şi o să mai fac şi o minunată pastă de hering cu măr.
Să moară pălăria verde de necaz!

Pastă de hering cu mere


Ingrediente: Un hering mare, afumat, un măr mare, 100 g unt, un ou răscopt, sare, piper, măsline.
Preparare: Se indepărtează capul, coada, pielea şi oasele peştelui. Carnea se dă prin maşina de tocat şi se trece prin sită. Gălbenuşul se trece prin sită, se freacă bine cu untul şi se adaugă peştele tocat. Se amestecă bine. Mărul, curăţat de coajă, se dă pe răzătoarea fină şi se scurge de zeamă. Pasta obţinută se amestecă bine cu cea de peşte, se drege de sare, se piperează şi se montează, după imaginaţie, pe un platou. Se ornează după dorinţă cu bucăţele tăiate fin din albuşul rămas, felioare de măsline şi de lămăie etc.

Niciun comentariu: