Ciorba de burta

Bunica zicea: "Pentru ciorba de burta ai nevoie de linistea sufleteasca si de talentul ce-ti trebuie si la cozonac. Ea starneste si imbata simturile"
Pentru a iesi din monotonie, trebuie sa fac din cand in cand un preparat deosebit, chiar daca acesta este mai greu de gatit, adica necesita un timp mai lung de preparare. Dar satisfactia este pe masura.

Cum o preparam?

Am sa fac ciorba de burta! Am cumparat doua kilograme de burta, gata curatata, de la magazin si... un os mare de vita, spart in doua, ca sa-i dea gust bun "sita". Le-am spalat, am portionat in bucatele burta si le-am pus la fiert cu osul, boabele de piper si o foaie de dafin intr-o oala de 10 litri. Cand a inceput sa clocoteasca, am potrivit focul si am scos spuma. Dupa o ora am controlat daca s-a fiert burta, am scos maduva de la os, am pus o lingura de delikat, am adaugat un litru de apa fierbinte si am mai lasat-o sa fiarba. A mai fiert inca trei sferturi de ora. Am scos bucatile de os si de burta, apoi am lasat lichidul sa se limpezeasca si sa se racoreasca pentru o jumatate de ora. Am pus un castron cu zeama, separat, la racit. Am asezat bucatile de burta in alta oala de opt litri si am strecurat cu grija zeama peste ele. Am amestecat si dres de sare. La o oala in care ai aproape sapte litri de ciorba, pui amestecul miraculos intr-un castron, bati bine patru oua peste care torni, cate putin, un borcan de 800 g smantana groasa, pana cand se omogenizeaza bine. Cu un polonic am luat din zeama racorita, din castronul pus deoparte si le-am amestecat. Sosul obtinut si restul de zeama racita le-am turnat, amestecand mereu, in oala mare. Am strivit cu furculita trei catei de usturoi, i-am pus in strecuratoare si am turnat peste ei, in oala, o jumatate de pahar cu otet. Am potrivit de sare. Ei bine, daca-mi place, e buna, daca nu, mai adaug sare sau otet! Ah, ce divin miroase!

Cum o mancam?

Daaa, acum e ora la care vin acasa barbatii familiei cu foamea in gat cat haul "Marianelor"! Dau fuga si pun masa, de data asta pentru cinci barbati, ca... s-au anuntat ceva prieteni. Nici n-am terminat de pus farfuriile si sarea, ca au si intrat. Trei cat muntii, ai mei, si prietenii, doi... pirpirii, bietii de ei! Dupa spalat si alte alea, au navalit in sufragerie. Musinau mirosul imbietor, dar se tineau tare. Am dat un rand de tuici (tuica ce face margele, de la Tanta) in paharute mici, doar de-o gura, numai cat sa le gadile gatlejul si sa-i starneasca la stomac... I-am auzit plescaind. Am pus pe masa painea, un castronel cu otet ca sa-i imboldeasca la miros, unul mititel cu ardei iute uscat, zdrobit in solzisori sangerii si unul cu ceva smantana, pentru cei mai dulcegi. Ochii lunecau nelinistiti de la un castronel la altul si buzele ba se strangeau, ba se largeau in zambete.
Am adus fara sa astept indemnuri o strachina mare, plina cu ciorba alba, laptoasa, aburinda. Si am dat repede inca un rand de tuici, ca sa le abat elanul de la strachina. Aburii albiciosi le gadilau narile cu mirosurile amestecate. Bucatelele fildesii de burta se iteau in mijlocul strachinii si solzisorii de ardei, pe care i-am pus dupa ce am umplut-o, scanteiau sangerii deasupra, facand stomacurile sa salte zglobii. Hai, luati!, i-am indemnat si-am bagat in functiune polonicul, umpland pe rand farfuriile cascate a mare pofta. S-a auzit un rasuflat usurat. Aburii umbreau mustatile si obrajii tinerei. Preocupati, hapaiau de zor, de parca era ultimul lucru pe care trebuia sa-l faca. Hm, acum nici nu ma astept sa aud ceva, dar, lasa, ca... vine el al doilea rand... Vi se inmoaie voua spinarile, acum incordate ca la arcasi! Si a venit! Farfuriile s-au golit rapid si unii ochi s-au indreptat catre mine! Spinarile s-au mai inmuiat, obrajii s-au inrosit si au aparut chiar zambete.

Au dat de gust

Eeee, mai vreti?! Treaba voastra! Si le-am mai pus un rand. Da, abia acum i-au aflat gustul! Acum striveau lichidul de cerul gurii si limba dadea de simturi precum degustatorul de vinuri rare. Acum ii descopereau dulceata si grosimea smantanii, intepatura si mirosul usor al otetului, ciupitura ardeiului, lunecusul oului, damful fin al dafinului si... da, mai era ceva ce le era greu de inteles... Da, talentul lui Burdoi, pe care numai mie mi l-a lasat! Oare sa fie ceva... usturoi? Parca..., dar e prea fin, prea putin, prea... Una peste alta, bucatelele de burta, bine fierte si scaldate in zeama laptoasa cu miros unic, i-au pus la cale de-au terminat ditamai strachinoiul. Acum, mai domoliti, s-or uita mai cu atentie si la snitelul cu cartofi fierti, opariti cu unt sfaraitor, inverziti de patrunjel si aromati acrisor de gogosari rosii, scanteietori si grosi in carne. Si... de nu le-o place, maine mama... alta face!

Sfaturi

Pentru ciorba de burta nu-ti trebuie decat burta, un os de vita cu sita, smantana, otet, sare si ou. Totul este dupa cantitatea de ciorba pe care vrei s-o faci. Adaptezi din mers, dupa gustul tau! Asa cum iti place, asa e buna! Daca vrei, ii pui usturoi, mai mult otet, ardei iute. Multi amatori de ciorba de burta prefera muraturi.

Ardeiul iute

Este un alt condiment despre care se stie inca din vechime. El a fost si este folosit in diferite moduri, de la forma naturala pana la cei murati, uscati si sfaramati, transformati in pudra si in celebra pasta de ardei iuti. Este o planta ce se cultiva usor. Pentru a-l avea oricand, multi iubitori de ardei iute il cultiva in ghivece, unii facand o pasiune pentru diversitatea aspectului acestei plante.

Usturoiul

Usturoiul este un condiment des uzitat in preparatele culinare. Este folosit inca din cele mai vechi timpuri in alimentatie si se cultiva aproape pe toate continentele. Are proprietati terapeutice spectaculoase in diferite tratamente ale unor boli parazitare. Se foloseste curatat, intreg, zdrobit, sub forma de creme, in amestecuri, murat sau ca atare. Verde, usturoiul da savoare salatelor de primavara.