Cumplit! Din ce in ce mai cumplit! Nu poţi să produci ceva deosebit, pentru că imediat constaţi că numeroase gospodine au şi făcut acel ceva, ba chiar s-au şi plictisit de el.
Aşa am păţit şi eu cănd am servit două nepoate cu un preparat care face parte din categoria "bufet rece". M-am străduit să aleg o reţetă simplă, rapidă, care să nu mă oblige să stau pe căldura asta in bucătărie. Dar trebuia să pregătesc ceva, pe lăngă clasicele aperitive cu caşcaval, măsline, şprot afumat etc. la care toată lumea se aşteaptă.
Nepoatele, destul de coapte, aveau o experienţă serioasă in materie de gătit şi am aflat asta din conversaţia purtată pe marginea reţetei cornetelor mele. Dar au pierdut puţin din elan după ce au gustat din ele. Cănd m-au intrebat cum se fac, am inceput să le explic, e drept cu o modestie falsă. Motivaţia mea era faptul că folosisem ingrediente autohtone şi am obţinut un preparat foarte bun.
DEZVĂLUIRE
Pentru asta am avut nevoie de o cutie cu cremă de brănză, 250 g brănză telemea, rasă, trei ardei iuţi, muraţi, tocaţi şi scurşi de zeamă, un ardei roşu gras tocat (trei linguri), o lingură de lapte, şase castraveţi muraţi, tăiaţi rondele de un centimetru, şi felii de gogoşari, sare şi scobitori. Am amestecat cu mixerul laptele, crema de brănză şi telemeaua pănă s-a făcut ca o cremă. Am adăugat bucăţelele de ardei roşu, ardeii iuţi şi am dres de sare. Dintr-un salam de vară am tăiat 24 de felii subţiri, pe care le-am rulat in formă de cornet şi le-am montat cu ajutorul unei scobitori pe feliuţa de castravete sau gogoşar. Aşa fixate le-am umplut cu cremă, cu ajutorul unui cornet pentru ornare sau unul improvizat dintr-o pungă de plastic tăiată la un colţ. Am făcut 12 cornete pe castravete şi 12 pe gogoşar. Sunt minunate la o ţuică.
LECŢIA
După ce am spus reţeta şi am gustat din tot ce era pe masă, ne-am stins cu o ţuică bună, adusă de ele, ne-am dezlegat băierile imaginaţiei şi ne-am dezvăluit unele secrete culinare. Care mai de care ne-am intrecut in a ţese combinaţii de tot felul de ingrediente care să ducă la preparate deosebit de bune, avănd aceeaşi bază, brănza. Ne-am apucat să dezvoltăm tema. Am folosit in loc de salam felii de parizer, caşcaval, ardei gras din mai multe culori, cu piper in loc de ardei iute, cu bucăţele de măsline, pe bază de bucăţi de roşii sau castraveţi verzi. Apoi, am schimbat cu felii de costiţă, tăiate fin, usturoi pisat fin, bucăţele de ou fiert, mărar fin tocat. Şi tot aşa, preţ de vreo trei ore.
Obosite, am stabilit să ne dregem puţin cu o cafea şi ceva dulce şi răcoritor. M-am executat rapid şi am făcut cafeaua in asistenţa lor, apoi, am scos o ingheţată care le-a cam luat graiul. Nu pentru mult timp, pentru că s-au revigorat şi au inceput discuţii pe tema preparării cafelei şi, bineinţeles, a ingheţatei. Noroc mare cu faptul că aveau tren la ora 22:00! Dar ne-am stabilit o dată pentru continuarea discuţiilor, tot la masa rotundă de la mine, cu promisiunea că-mi vor aduce şi o soluţie specială pe bază de ceară de albine, pentru intreţinerea mobilei, in mod deosebit a mesei, şi voi fi pusă la curent cu modul cum se pregăteşte soluţia respectivă. Le-am condus cu multă plăcere la tren şi mi-am promis că... Doamne fereşte!... N-am curaj să zic, de teamă să nu dezvolte cineva tema!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu